Nu mai avem bani, dar avem resurse aparent inepuizabile de specialişti în economie, strategii guvernamentale şi politici publice, dar mai ales în etică şi echitate mai mult sau mai puţin socialistă, care ştiu care sunt programele anticriză corecte ce trebuie implementate imediat pentru a scoate ţara din „marasmul” în care se pare că ar fi aruncat-o Traian Băsescu, Emil Boc şi PDL.
Pe măsură ce zilele trec şi furia sindicală bine alimentată de susamintitele specii necrofage ameninţă să aprindă ţara cu focuri greceşti, se acumulează o cantitate tot mai mare de confuzie şi frustrare în legătură cu responsabilităţile/vinovaţiile pentru situaţia actuală ca şi în legătură cu posibilele soluţii alternative la actualele reduceri de venituri considerate nedrepte în special în ceea ce priveşte categorii precum dascălii, medicii şi mai ales pensionarii.
O privire asupra celor din urmă ni le indică suficient de clar pe cele dintâi. În primul rând, trebuie spus că orice evocare a orice fel de “programe anticriză” bazate pe presupuse investiţii publice, presupuşi stimuli fiscali sau presupuse măsuri de sprijin sunt în proporţie de 99,99% nişte minciuni, inclusiv continuarea programelor Rabla şi Prima casă ca şi toate celelalte investiţii anunţate de Emil Boc. Guvernul foloseşte cel puţin din aprilie anul trecut banii din împrumutul de la FMI pentru plata salariilor şi pensiilor şi, cu toate acestea, deficitul bugetar este prevăzut să atingă – în varianta aplicării reducerilor de pensii şi salarii – aproape 7% din PIB. Cu alte cuvinte nu există bani pentru stimuli, investiţii, scutiri de impozite sau orice alte măsuri de sprijin indiferent ce afirmă reprezentanţii PNL, care sunt buni să declare că relansarea ar trebui făcută pe seama creşterii deficitului la 14-15% dar sunt execrabili când vine vorba să ne spună cum finanţezi acest deficit când eşti în categoria “junk”. (să fie oare o soluţie anvizajată de liberali amnistia fiscală invocată de Dinu Patriciu – 0,5% din PIB numai Rompetrol – şi privatizarea ulterioară pe seminţe a companiilor din energie
?). Cum autorul de faţă nu are obiceiul să invoce editoriale vizionare din trecut se mulţumeşte să amintească faptul că stimulii fiscali şi politicile anticiclice keynesiene ar fi putut (şi ar fi trebuit) fi lansate încă din a doua jumătate a anului 2008. Dar atunci, guvernul PNL avea alte priorităţi, în special să refuze realitatea crizei economice şi a recesiunii iminente şi să spargă banii din creşterea economică de 7,5% plus încă 5,5% deficit pe clientela PNL-PSD cu gândul la alegeri. În acelaşi timp, preşedintele ne dădea, la rândul său, asigurări că vom avea creştere şi semna legea de majorare a salariilor profesorilor, votată în unanimitate în parlament, ceea ce-l face complice prin tăcere la dezmăţul liberal din 2007-2008.
De ce era atât de cert că urmează o recesiune şi încă una deosebit de severă? Cum altfel să se explice, de exemplu, faptul că piaţa imobiliară românească ajunsese una din cele mai scumpe din Europa (poate la concurenţă cu Letonia, dar mai bine să nu vorbim de funie) decât că boom-ul românesc se baza pe un consum care nu se susţinea decât pe creditare şi care la primele semne de dificultăţi bancare nu putea să nu se transforme într-o prăbuşire glorioasă? Această creştere nesustenabilă nu a făcut decât să reflecte problemele structurale ale economiei româneşti şi absenţa reformelor fundamentale din ultimii 20 de ani. De acest eşec sunt responsabile toate guvernările din ultimii 20 de ani, cu un rol special pentru Iliescu, Văcăroiu şi Năstase.
În al doilea rând, creşterea taxelor şi impozitelor nu poate fi făcută pentru că în absenţa altor stimuli, cota unică este singurul instrument de a păstra investitorii. Fiind o economie slab dezvoltată orice pieredere a unui investitor major poate fi un dezastru care ar prelungi recesiunea şi în anii următori. Măcar atât i-a fost clar şi coaliţiei Grivco, care a anunţat că în cazul victoriei lui Geoană nu se va atinge de cota unică. Prin urmare, orice menţionare a unei creşteri (sau scăderi) de impozite, aşa cum ne aruncă acum PSD, este o altă minciună. Pur şi simplu nu se poate face. Dacă ar fi dorit cu adevărat să micşoreze CAS-ul ar fi făcut-o de anul trecut cînd făceau parte din guvern. Ipocrizia este, la PSD, resursă nelimitată şi se distribuie în mod egal.
În al treilea rând în actuala componenţă guvernamentală, PDL nu va reuşi să ducă măsurile convenite cu FMI la bun sfârşit.Altfel, ar fi făcut-o de anul trecut. Despre restructurarea aparatului de stat se vorbea de mult. În loc să o facă încă de acum un an, mai bine şi mai echitabil, premierul Boc şi PDL au preferat să continue pe tot parcursul anului să îşi împartă cu PSD posturile clientelare practic până în preziua ieşirii PSD de la guvernare, după care au continuat de unii singuri. Refuzul lui Stolojan de prelua postul de prim-ministru a fost un semn de rău augur. Refuzul lui Lucian Croitoru de a prelua Finanţele în ultimul guvern Boc a fost confirmarea că acest guvern nu are intenţia să ducă la îndeplinire promisiunile reformiste ale lui Băsescu. Şi s-au bazat pe faptul că Băsescu a cedat partidului pentru a-şi asigura al doilea mandat. De aceea, dacă doreşte să-şisalveze mandatul Băsescu ar trebui să-l convingă pe Boc să se retragă la scurtă vreme după 1 iunie şi să încredinţeze guvernarea unei personalităţi necompromise. Oricare din cei doi enunţaţi mai sus se califică.
În sfîrşit, reducerea evaziunii fiscale nu se va face pentru că lupta anticorupţie a eşuat. Pentru că PSD a vrut să îl aducă pe Voicu ministru de interne, pentru că PNL a dat-o afară pe Monica Macovei, pentru că Frunda a îngropat ANI cu complicitatea tuturor şi pentru că PDL a zâbit complice la fiecare din aceste eşcuri. Şi pentru că Traian Băsescu a abandonat discursul anticorupţie la scurtă vreme după suspendare şi nu l-a mai reluat niciodată convingător.
Aceasta este situaţia în care ne aflăm azi şi acestea sunt motivele pentru care am ajuns aici. Acesta este cadavrul reformei româneşti şi în jurul lui se rotesc acum vulturii şi hienele care miros oportunitatea ultimei împărţeli.
sursa: romanialibera.ro
Elita politica si economica romaneasca este de nivel scazut si rau intentionata. Trebuie schimbata. Cei care vor sa acceada la putere politica si economica trebuiesc verificati la sange asupra cunostintelor politice si economice, macar de baza. Conducerea politica si economica a unei tari trebuie facuta de catre oameni pregatiti special pentru acest lucru in universitati de prestigiu si nu in universitati de 2 lei ca cea facuta de Honorius Prigoana. Unde sunt bursele si concursurile organizate de statul roman pentru trimiterea la aceste universitati a unor tineri valorosi care sa se angajeze ca vor lucra dupa absolvire in politica si administratia romaneasca ? Singura sansa a Romaniei este cresterea numarului de persoane educate in spiritul cinstei si corectitudini si in spiritul respectului fata de Romania. De asemenea trebuie sa terminam cu INTERNATIONALISMUL si sa ne gandim mai mult la viitorul acestei tari care se numeste ROMANIA. Avem nevoie de o educatie nationalista sanatoasa (nu de tip PRM), ALTFEL VOM DISPAREA CA POPOR, si ultimul roman va trebui sa stinga lumina !