Consiliera USR Timis, Ana Munteanu, regreta cu ochii in lacrimi esecul flagrantului cu jandarmii la restaurant. Confesiunea ei filmata explica multe. Explica de ce adora unele sa poarte masca si nu vor s-o mai dea jos vreodata. Cesare Lombroso ar zice direct: iata tineri frumosi si liberi, inteligenta li se citeste pe chip. Culti, scoliti la marile universitati, nu ca proasta aia de Viorica.
Fata regreta sincer “ca carantina” n-a fost o victorie, o lovitura de rasunet, o palma data unui rahat. Ei nu-si doreau cu filmarea decat sa obtina like-uri si un val de alte delatiuni de la cetateni, care sa-si toarne vecinii, restaurantele din cartier, pe chiaburii care se tin de afaceri si stau la mese cand nu mai sunt paturi.
Are exact profilul psihologic tintit de cei care selecteaza “responsabili” in colonie. Imaturi, fara experienta si intelegere a vietii. Convinsi ca fac bine cand incearca sa bage pe unii la puscarie, sa lichideze afaceri. “Un chichinet de restaurant”, cum ii zice ea. Pentru ca nu au reprezentarea ce e in spatele unei activitati economice, de unde vin clientii, salariile, nu le asociaza cu oameni reali, cu destine. De-asta nu realizeaza consecintele faptelor lor macar din ultimul an. Traiesc in virtual. In sloganuri.
Nu au lecturi, vocabular, capacitate de reflectie, ciuntesc o combinatie de romgleză incoerenta si cacofonica. Nu le ies vocalele. Gandesc altii pentru ei, care le dau impresia ca sunt in miezul puterii. Unii mai insurubati ca ei, pe care fata ar da vina, daca nu i-ar fi frica de ei.
La minte sunt copii, dar capabili de foarte mult rau, pentru ca nu au perceptia contextului. Exceptand momentul in care spune ca asta nu face bine USR, “acum cand lumea ne huiduie”. La un moment dat, ii scapa un detaliu: un prieten actor s-a sinucis ca nu mai avea ce sa manance. Ei asta nu i-a semnalizat ca e parte activa intr-o dementa colectiva, ca e absurd sa condamni oameni la moarte sa ii salvezi de gripa. Absurdul e o categorie prea rafinata sa o poata sesiza un om care plange ca a adus deservicii organizatiei (partidului). Ca sa vezi absurdul, trebuie sa te poti percepe ca din afara. Ori ei sunt oameni usor de absorbit in fluxul colectiv: ca e corporatie, partid, batalion de jandarmi. Pentru ca devotamentul, automatismul, le umplu golul interior, le canalizeaza energiile. Le devine rost.
Cîțu nu e foarte departe de acest profil, are doar mai mult tupeu, dar e la fel de labil. Iohannis ar fi clacat intr-un mod similar, supus la o presiune directa, d-aia a fugit ca un las de o femeie de nivel modest.
Vom avea multe de tras cu generatia asta cu interioritate firava si dorinte mari. Pentru ca papusarii mai mari stiu sa le starneasca pulsiunile in multe directii. Sa le ofere false idealuri, surogate de viata spirituala, stiu sa ii puna in pozitii care le gonfleaza egoul si din care pot fi cruzi din nestiinta. Trebuie sa avem mila de copiii astia in corp de adult, ca ei nu pricep care-i lumea spre care ne duc cu tot elanul.
Sursa: Reactiunea
…mila? asa le-a fost ”mila”, de aceiasi ”copii in corp de adult”, nemtilor, dupa primul razboi mondial… i-au ”imbratisat”, i-au promovat, i-au ales… in 1933 si-au ”luat tara inapoi”… ce a urmat, pina in mai 1945, se stie… da! sa ne fie MILA de ei… i-am promovat, i-am ales, si-au luat tara inapoi… sa vedem ce urmeaza… aia batrini stiu…