Donbasul e departe, și cu el linia frontului. România e în sărbătoare, sau încă se trezește după. Ce ne privește pe noi cum se omoară de-a valma oamenii acolo?
Personal mai sunt (încă) austriac așa că sunt și mai departe de linia frontului și după vârstă nici măcar nu mai sunt de trimis în luptă. Recunosc că nu pot să mai țin linia de tragere la o mitralieră de 14, dar cu 9 mm. nu m-aș da în lături (sau să se dea alții în lături)
Drept e că războiul de azi are de a face cu tehnica și matematica și muuult mai puțin cu gloanțele. Peste 90% din pierderi sunt de la obuze și nu de la răni prin împușcare.
Revin cu tema asta care de un an mă obsedează (din motive morale dar și personale, pentru că tata a luptat exact în zona asta în războiul doi) pentru că românii (statul român) e implicată mai mult decât pare, sau vrea să se lase să se vadă.
Legătură? Transnistria pe care Stalin ne-a băgat-o pe gât în 1924, transformând-o în R.S.S: Moldova ca să aibă motiv să alipească Basarabia la prima ocazie, și ocazia a apărut 16 ani mai târziu odată cu Pactul Ribbentrop-Molotov. Noi nu am avut cu ce să apărăm Basarabia pentru că familia regală subtilizase fondurile pentru muniții în interese personale (vezi afacerea de amor Carol-Elena Lupescu). Noi intrăm în război alături de Hitler (și împotriva interesului național) și începe prima campanie ca invadator al unui stat independent (URSS) Pierdem treisferturi de milion de români pe câmpiile rusești pentru că așa credeau unii că apărăm România. O rușine. Și mai trebuie să pierdem un sfert de milion ca să recâștigăm Transilvania de la maghiari (luată de Hitler, „aliatul” guvernului de la București)
Și ce legătură au toate astea cu ziua de azi? Păi au pentru că:
1. Transnistria este în continuare (măcare în scripte) teritoriu al Republicii Moldova, chiar dacă după războiul din 1992 s-a rupt de Chișinău. Mai nou, pretenții la Transnistria ridică și Ucraina. Maia Sandu – păpușa globalistă, e înclinată să le-o lase și să tragă Moldova în abatorul conflictului ruso-ruși de la margine (ucrainieni în traducere)
2. Politica regimului de la Kiiv (așa îi place să-și spună) este să absoarbă minoritățile cu forța. Dacă cu rușii nu le-a mers, cu celeltate minorități vor continua să încerce. Interzicerea limbii materne în școli e primul pas. Minoritățile de absorbit cu de-a sila sunt românească, poloneză și maghiară. Plus un fel de mână protectoare peste Moldova. Regimul neonazist ne vede ca servitori nu ca aliați. Maghiarii au simțit și au dat un pas înapoi. Noi nu, umili în fața partenerului strategic am pus botul și servim Slava.
Deci ori acceptăm să ducem la moarte culturală și socială un milion de români din Bucovina și Buceag, ori schimbăm politica, lucru care cu o putere care nu știe decât pumnul în masă (Kievul e mai stalinist decât se spune) e greu să nu se transforme în cafteală armată.
Autor: Dan Stoica
Felicitări pentru articol!