“America e America, indiferent de ce administrație o guvernează…” spuneau explicit autorii loviturii de stat din Decembrie 2024. Adică nu poți să dai un ordin, tu America, condusă de Niște unii și apoi să vină niște alții conduși de un altul, în speță – Trump, și să spună “la loc comanda”, nu e bine ce ați făcut, loviturile de stat nu pot fi acceptate!
Cam același lucru pare să il spună și Zelensky: păi nu tu, SUA, mi-ai spus să merg la război? Nu mi ai zis ca vei fi lângă mine până la capăt? Acum tot tu mă tragi de urechi pentru ca te-am ascultat pe tine, America?!? Și îmi faci și nota de plată… cum, nu era “moca” tot ce mi-ai dat?
Parțial au dreptate râmele astea vorbitoare. Dar doar parțial, pentru ca râmele nu pot avea dreptate. Ele, pur și simplu, nu contează! Iar tu cu când ești râmă, când est cel mai de jos sclav, care nu îți pui nicio întrebare, care nu ai niciun Dumnezeu și nicio lege, care nu ai limite în slugărnicie, care doar execuți… ai soartă de necuvântătoare! Nu ai dreptul să ridici vocea la stăpân, nici când acela este schimbător și capricios! Tu doar execuți și înghiți mulțumit… orice ți s ar da!
Dar asta e valabil doar pentru ecuația stăpânului cu sclavii… când e vorba de nivelul superior, atunci când vorbești cu alți jupâni, chiar dacă încă sunt mai mici, nu mai poți contabiliza acțiunile și sucelile “pe administrații” diferite! Și, mai ales înfrângerile nu le poți contabiliza pe culori politice! Le contabilizezi pe o singură coloană, și deasupra e scris numele țării, nu al unui partid!
O înfrângere e o înfrângere! Nu contează cine guverna țara în momentul în care ai pierdut un război sau o bătălie, țara a pierdut-o! Uitați-vă în istorie: a pierdut Napoleon la Waterloo? Da, dar de fapt a pierdut Franța. Care nu și-a mai revenit NICIODATĂ la statul de imperiu!
L-am auzit pe prof. Adrian Năstase încercând să analizeze zilele astea la A3 cine e responsabil pentru dezastrul AMERICAN din Afganistan. Opina ca ar fi Trump, și nu Biden, sau a Biden și nu Trump… cu tot respectul, e absolut IRELEVANT!!!! nici nu intrăm în discuții de genul ăsta pe care doar niște istorici chițibușari vor sta să mai analizeze problema asta peste doar 5 sau 10 ani.
Realitatea e simplă: SUA a pierdut războiul de 20 de Ani din Afganistan. SUA, nu Biden, nu Trump! Așa cum tot SUA a contabilizat și înfrângerile din Vietnam, din Orientul Mijlociu, de prin Africa… indiferent de “administrația” care guverna America.
Tot așa cum tot SUA contabilizează și înfrângerea din Ucraina, nu democrații, nu republicanii! Ci SUA!
Și în aceeași logică se va interpreta și pierderea de sub control a “coloniilor” din Europa. Căci pierderea Europei, pierderea “războiului european”, este ultima înfrângere pe care SUA o mai poate avea înainte de a ajunge… irelevantă geostrategic! Înainte de a ajunge o altă putere regională, “stăpână”, suzerană peste Panama, Mexic, Canada și Groenlanda, cu sau fără steaguri înfipte pe acolo!
Și SUA a început cu stângul acest ultim război: a pierdut bătălia din Germania!
Mai urmează bătăliile decisive din estul Europei: din Polonia și, ultima, din România! Un fel de Stalingrad, dar nu german, ci american, nu aflat în Rusia, ci în România!
Și iată cum ultimul mare imperiu al lumii pare ca urmează să dea ultima bătălie care o poate scăpa de la irelevantță și de la umilință, cel puțin pe moment, tocmai în ultima colonie de graniță: în Romania. În colonia cu cei mai umili, mai grețoși și mai lingușitori sclavi ajunși în funcții de conducere, dar niște sclavi care sunt atât de obișnuiți să trădeze, începând cu propriul popor, încât abia așteaptă să muște mâna pe care până mai ieri o lingeau! Da, va fi un război dificil, foarte dificil, pe care SUA îl va da în România cu năpârcile progresiste refugiate prin UE… și pe la București!
Repet: nu Trump dă această bătălie, ci SUA! Nu Trump își joacă statutul de Mare Suzeran și supremația în restul de imperiu care i-a mai rămas, ci SUA! Odată pierdută această bătălie, chiar dacă mâine ar reveni la putere democrații progresiști în frunte cu Kamala… înfrângerile rămân acolo: și în Ucraina, dar și în Europa, SUA pierzând pentru totdeauna satelitul numit UE, satelit pe care l-a controlat autoritar de la sfârșitul celui de-al doii le-a război mondial.
Căci nimeni, poate doar mai puțin guvernanții români – sclavii umili și trădători iubitori de swingareala geopolitică, nimeni în afar de ei nu s-ar întoarce benevol să fie slugă la un cineva care nu îi mai e stăpân, care a pierdut statutul de stăpân.
Da dragilor, dincolo, de discuția cu cine pierde – roșii sau albaștri / republicani sau democrați / conservatori sau republicani – indiferent de culoarea administrației care suferă eșecul, înfrângerea este contabilizată de SUA.
Și cred ca nu sunt singurul care a înțeles asta… tocmai d-aia SUA, indiferent sub ce administrație, știe ca nu își mai permite să piardă nicio bătălie, niciun război… caci riscă irelevanța geostrategică, riscă pierderea statutului de super putere, nu doar pierdutul deja statut de unic hegemon al lumii.
De aceea mă aștept să văd dezvoltări “interesante”, prea “interesante” în România în viitorul apropiat, cu atât mai mult cu cât SUA (repet, nu mi contează sub ce administrație) a mizat totul pe o singură carte, cartea respectării (măcar aparente) a principiilor democratice în colonia de margine de imperiu numită România.
Aici nu mai e vorba despre numele unui candidat sau altul (persoanele și numele lor fiind absolut irelevante în acest mega joc)… e vorba despre soarta unui imperiu!
Și soarta asta a unui imperiu a cărei măreții a apus deja, se va juca într-o tragedie al cărui ultim act va avea loc în… România! Da, la noi va fi ultima bătălie… dramatică, precum orice ultimă bătălie!
Nu știu cine va câștiga… și deja nici nu îmi mai pasă! Știți de ce? Pentru ca, invariabil, terenul pe care au loc bătăliile și băștinași trăitori acolo, ies sigur pierzători, indiferent de cine câștigă bătălia.
Va deveni America irelevantă geopolitic în urma acestui război ce se va tranșa pe teritoriul României?
Nu știu, nu-mi pasă!
Și asta pentru ca pentru noi irelevanța este deja un lux pe care nu ni-l vom permite multă vreme. Poate niciodată.
Noi, în România, ne luptăm doar să subzistăm după bătăliile ălora mari… și să ne păstrăm statutul de sclavi care sperăm să ajungem la performanța de a avea dreptul să avem preferințe pentru cururile pe care să le pupăm!
Autor: Dan MV Chitic
Adauga comentariu