Doamna Judecător Georgeana Viorel de la Curtea de Apel București, membră a fantomaticei Secții de “Contestații Electorale”, a respins ca “INADMISBILĂ” cererea noastră de anulare a decretului de desemnare a d-lui Ciolacu în funcția de Prim-Ministru, în pofida jurisprudenței și Deciziilor CCR care susțineau faptul că un asemenea decret este un act administrativ individual atacabil în contenciosul administrativ.
Desigur, vom formula în termen recurs și vom solicita casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, recurs care nu va putea fi respins de ICCJ.
Toate astea nu fac nimic altceva decât să amâne tranșarea celei mai spinoase probleme de ordin constituțional și legal din ultimii 35 de ani încoace:
MAI ERA ÎN EXERCIȚIUL FUNCȚIUNII DE PREȘEDINTE KLAUS WERNER IOHANNIS LA 23.12.2024 ATUNCI CÂND L-A DESEMNAT CANDIDAT LA FUNCȚIA DE PRIM MINISTRU PE MARCEL CIOLACU???
CU SIGURANȚĂ NU – DUPĂ DATA DE 22.12.2024, IOHANNIS FOLOSEȘTE FĂRĂ DREPT O CALITATE OFICIALĂ CARE IMPLICĂ EXERCIȚIUL AUTORITĂȚII DE STRAT, FAPTĂ ÎNSOȚITĂ ȘI URMATĂ DE ÎNDEPLINIREA UNOR ACTE LEGATE DE EXERCIȚIUL AUTORITĂȚII DE STAT, adică
SEMNAREA DE CĂTRE IOHANNIS A DECRETULUI DE DESEMNARE A LUI CIOLACU ÎNTRUNEȘTE ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE INFRACȚIUNII DE UZURPARE DE CALITĂȚI OFICIALE!
Cu alte cuvinte, judecătorul de contencios care va avea curajul să constate nulitatea decretului de desemnare a primului ministru semnat de Iohannis va hotărî implicit faptul că Iohannis a uzurpat calitatea de Președinte al României atunci când a semnat acel Decret… și pentru asta trebuie mult curaj!
Tocmai de aceea Curtea de Apel București a încercat să paseze cartoful fierbinte la ICCJ fără să-l atingă…
Să nu mai vorbim de faptul că ANULAREA DECRETULUI DE DESEMNARE A LUI CIOLACU AR AVEA EFECTUL UNEI “MOȚIUNI DE CENZURĂ JUDICIARE” – CĂCI AR DUCE LA CĂDEREA GUVERNULUI CIOLACU II, ba mai mult, VA DUCE LA ANULAREA TUTUROR ACTELOR NORMATIVE ȘI JURIDICE ADOPTATE DE GUVERNUL CIOLACU II DE LA ÎNVESTIRE ÎNCOACE CA EFECT AL PRINICPIULUI “QUOD NULLUM EST” – fapt de asemenea fără precedent în ultimii 35 de ani.
Desigur, bătălia aceasta este mult prea mare pentru a fi câștigată de unul singur împotriva unui stat întreg, cu atât mai mult cu cât nici măcar presa nu îndrăznește să acorde atenție acestui demers judiciar atât de necesar: este până la urmă “testul de stres” final și ultimul examen de “moralitate” al unui întreg sistem statal bolnav de un cancer în fază terminală.
Știu, nu e nevoie să-mi spuneți care sunt șansele de câștig… dar unele bătălii merită purtate absurd și până la capăt fie numai și pentru ideea că refuzi să fii de partea… cancerului generalizat ce a cuprins muribunda noastră societate!

Autor: http://Dan MV Chitic
Adauga comentariu