Analize și opinii

Dan Diaconu: Visul unei nopți de iarnă

Intrarea unui irlandez bețiv în Casa Poporului e un eveniment care încheie într-un stil atât de caragialesc ceea ce începuse, după cum veți vedea, ca o extrem de toxică operațiune sub steag fals. E bine să știți ceea ce se petrece în spatele scenei ca să înțelegeți ce-i cu „partenereatele” și alte aberații care ne sunt prezentate ca „tratate benefice”.

Spre sfârșitul lunii noiembrie, o celulă de criză de la Ambasada SUA din București a proiectat o strategie de lichidare a „grupurilor anarhiste de antivacciniști” din România. De fapt ceea ce urmărește Ambasada SUA de foarte mult timp este lichidarea tradiționalismului autohton, vinovat – spun ei – pentru numeroasele eșecuri înregistrate aici de jefuitorii americani. Gazele de șist sunt un exemplu. Roșia Montana, de asemenea, un alt exemplu. Antivacciniștii, de asemenea, deranjează întrucât în urma eșecului programului de vaccinare, prin imunizarea naturală, România se va afla în situația de a avea o masă extrem de mare de oameni nedependenți de otrava genetică vândută sub numele de vaccin.

Schimbarea de paradigmă de la vârful puterii, prin invitarea PSD la guvernare, a fost decisă tot prin laboratoarele ticăloase ale Ambasadei SUA. Sunt două motive principale pentru care s-a forțat o asemenea schimbare substanțială în ecuația puterii autohtone: în primul rând ușurarea adoptării unei legislații dure în domeniul vaccinării – inclusiv prin impunerea lui Rafila, omul OMS, la vârful Ministerului Sănătății – dar și câștigarea unei majorități ultra solide care să genereze o „reformă constituțională” prin care să se adopte mecanisme simplificate de restrângere a drepturilor fundamentale. Și nu doar asta, ci  și eliminarea paragrafelor care obligă oficialii români să păstreze independența țării(vă voi spune că Art.3(4) «Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine» deranjează teribil).

Să revenim la subiect. Așadar, la Ambasadă s-a primit informația conform căreia introducerea pe ordinea de zi a certificatului COVID va genera o manifestație destul de mare la Parlament. Și astfel s-a constituit celula de criză având ca task principal generarea unei serii de acțiuni de vandalizare sub steag fals care apoi să genereze în justiție „procese memorabile” similare celor DNA. La ședința, după informațiile pe care le am, au participat ca pioni importanți Christopher Corlett și LaJune Barnes. Strategia de acțiune discutată a fost cea de la „asaltul Capitoliului”. Cu alte cuvinte, parazitarea unei manifestații, introducerea de elemente turbulente care atunci când li se cere să execute acțiunile specifice de vandalizare. Pionii plantați de agenții SUA între manifestanți urmau să preia controlul masei și să o ghideze în interiorul Parlamentului, unde oamenii cheie ar fi vandalizat în timp ce prostovanii ar fi urmat să plătească. Pentru coordonare, Ambasada SUA urma să monitorizeze operațiunea din mai multe puncte mobile și, de asemenea, pentru o „tușă tragică”, să aibă o mașină menită vandalizarii. Totul a fost stabilit punct cu punct.

Și uite că a venit ziua mitingului. Din informațiile pe care le am, liderii AUR au știut despre tentativa de spargere a mitingului. De aceea și-au ținut manifestanții într-un mod aproape militarizat. Practic fiecare dintre oamenii AUR prezenți la manifestație aparținea unui grup, care grup avea un lider responsabil pentru ordine. Astfel, întreaga organizare a fost una de tip „pânză de păianjen”. Iată și motivul pentru care, la locul ales de AUR pentru protest nu s-au putut face infiltrările specifice. În plus, instigatorii s-au plâns că n-au putut penetra structura din cauza faptului că au avut de-a face cu „mulți popi care nu veniseră acolo pentru manifestație, ci ca să se roage în gașcă”. Înțeleg că raportul ulterior conține numeroase chestiuni similare celei citate.

Întrucât nu s-a putut forța acolo, s-a stabilit ca, totuși, lovitura să se dea în altă parte. În toată nebunia descrisă Ambasada SUA a lucrat în colaborare strânsă cu SPP, mizându-se pe lăsarea în poziția măgărușului a Jandarmeriei. „Cedarea porții” care-a permis intrarea manifestanților în curte a fost, de asemenea, o farsă. Poarta a fost pur și simplu deschisă, iar elementele anarhiste și-au intrat în element, intrând în curte. Acolo a avut un rol hotărâtor ieșirea lui Claudiu Târziu care, de altfel, a fost împins să joace magistral, reușind să-i retragă pe simpatizanții AUR în momentul în care a făcut apel ca „cei care au venit pentru AUR să fac un pas în spate”. Astfel, de rămas au rămas doar instigatorii Ambasadei, alături de un grup minoritar de gură cască veniți pentru „acțiune” și care, probabil, vor fi acarii Păun ai evenimentelor.

Per total, operațiunea a fost un eșec. Ce trebuie să mai înțelegeți ar fi că Jandarmeria, după ce s-a trezit în fundul gol, a înțeles că au rămas pe cont propriu și că au fost lăsați să scoată cărbunii încinși de pe foc. De aceea au suplimentat forțele și au luat măsuri de protecție disproporționate care, oricum, ar fi făcut imposibilă intrarea în Casa Poporului. „Revolta” unor membri ai Parlamentului care se plângeau că „nu au pe unde să iasă” a venit tot în urma unor telefoane din Ambasadă prin care le cereau să solicite deblocarea intrării de la Senat. Lucru pe care, jandarmii intrați deja în trepidație nu l-ar fi făcut sub nicio formă.

Culmea, în ciuda pregătirii minuțioase, a convocării la apel a întregii prese plătite – cu articolele gata scrise – și a participării inconștiente a unor entități ale statului – puneți-l pe listă și pe trădătorul Ciucă – întreaga operațiune a fost un fâs monumental. Practic „vina” o poartă participanții care, pe românește spus, „n-au pus botul”, lăsându-i practic pe americani singuri cu cele două-trei elemente instigatoare ale lor. Iar din toată operațiunea n-a rămas decât niște vopsea pe câteva mașini, printre care și cea „vandalizată” a Ambasadei. Acu’ e-acu’, stați să vedeți informația bombă!

Pe la Ambasadele SUA de peste tot a intrat un program masiv de reducere a cheltuielilor. Asta a făcut ca „atacatorul cu spray-ul” să fie înarmat cu un spray cu vopsea temporară, un fel de echivalent al ketchup-ului. Motivul e simplu: pentru reducerea cheltuielilor, americanii au preferat să aleagă un scenariu butaforic din cap în coadă, mizând pe „imaginile devastatoare ale gloatelor care intră în Parlament”. Așa se face că „victimele” adiționale ale atacului cu spray-ul au rămas plăcut surprinse când au constatat că vopseaua s-a dus la o simplă spălare! Ce face și reducerea asta de fonduri! Unde sunt spectacolele grandioase cu explozii, incendieri și alte asemenea efecte speciale? Nu mai vorbesc de demolările controlate, cu proștii prinși în clădiri ultra-aglomerate! Lipsa de fonduri transformă totul în dezastru hazliu.

Mă rog, eu am teoria mea, conform căreia Caragiale continuă să bântuie pe-aici otrăvindu-i pe toți cu tragicomedia sa. Iar despre irlandezul care-a penetrat „sistemul impenetrabil” al STS, o păsărică îmi șoptește că cică pute de la o poștă a răzbunare a jăndarilor lăsați cu curu-n baltă.

P.S. E lesne de înțeles că nu sunt dovezi pentru tot ceea ce am spus aici, astfel încât vă voi spune că toată tărășenia descrisă nu-i decât un vis, „Visul unei nopți de iarnă”, pe care l-am așternut pe hârtia net-ului exact așa cum l-am visat. Știți, mi se întâmplă deseori să visez lucruri care parcă ar fi realitatea! Prietenii știu de ce.

Autor: Dan Diaconu

Sursa: https://trenduri.blogspot.com/