Analize și opinii

Dan Diaconu: Uprade-ul terestru

Vestul împinge în disperare arme de ultimă generaţie în Ucraina. Ruşii au două discursuri: unul public – în care se plâng despre „nenorocirile” care li se întâmplă şi de agresiunea NATO asupra ţării lor – şi unul privat în care-şi freacă mâinile de bucurie. Dar care-ar putea fi motivul bucuriei?
Mă rog, bucurie e mult spus. E vorba de o şansă extraordinară pe care au primit-o pentru a-şi testa şi moderniza armele. De asemenea, au demarat un program intern de o forţă extraordinară care este menit a pune pe baze 100% interne absolut tot ceea ce înseamnă producţie în Rusia.

În timp ce propaganda vestică aproape cânta prohodul uzinei Uralvagonzavod, aceasta a făcut două progrese teribile: pe de o parte de mai bine de două luni a reinternalizat toată producţia de componente, iar de partea cealaltă zona de R&D a fost mobilizată pentru analiza deficienţele de pe câmpul de luptă a principalelor vehicule aflate în componenţa armatei ruse. Rezultatul? Unul uimitor: uzina a început să livreze armatei ruseşti un nou lot de tancuri T90M cu caracteristici revoluţionare. De altfel, întreaga producţie a uzinei se concentrează pentru onorarea unei comenzi gigant a Federaţiei Ruse. Urmează în septembrie să fie livrat un nou lot, asta în timp ce cadenţa de producţie se vrea crescută.

O altă direcţie despre care am auzit este cea referitoare la reinventarea bătrânului T-62. Uralvagonzavod lucrează la o versiune nouă a celebrului tanc, care ar urma să intre în componenţa armatei Federaţiei Ruse cel mai devreme la începutul anului viitor. Este vorba despre un vehicul de război, extrem de versatil şi eficient în teren care va avea ca avantaj principal un cost redus de producţie şi un timp mic de execuţie. Practic, noul T-62 va fi produs pe scheletul actualului tanc, dar cu un upgrade esenţial în zona puterii de foc şi a armurii.

Partea interesantă este că războiul din Ucraina a sporit teribil şi pofta armatei Chinei de tancuri. Producţia de tancuri a Chinei se află într-un vârf, comenzile primite depăşind capacitatea de producţie. Întrebarea esenţială este cea referitoare la recentul apetit al celor două armate pentru tancuri. De ce ar investi atâtea resurse în vehicule de luptă, în condiţiile în care războiul contemporan se desfăşoară la distanţă?

E o falsă întrebare. Ceea ce vedem în Ucraina ne arată că războiul redevine terestru. Degeaba bombardezi – aşa cum au făcut americanii în Irak şi Afganistan – dacă nu ai capacitatea de a câştiga lupta terestră. Iar tancul este un element esenţial al acestei lupte.

E interesant că în timp ce Vestul vântură propagandă, Estul face lucruri concrete, întărindu-şi capacitatea terestră. Iar capacitatea despre care vă vorbesc, cu toate că nu pare, este o investiţie în viitor. Un viitor la care trebuie să ne gândim foarte bine întrucât va cunoaşte provocări majore şi teribile răsturnări de situaţie.

Autor: Dan Diaconu

Sursa: https://trenduri.blogspot.com/