Sunt aproape două zile (4 n.r) de la căderea Soledarului şi media occidentală minte cu neruşinare. De fapt care-i problema? O singură picare în zona frontului face ca întreaga structură să cadă precum cărţile de joc. Bahmutul practic urmează să fie pus „pe sigilare”, întrucât mai e foarte puţin până la înconjurarea sa totală, exact pe model Soledar. Ruşilor le va rămâne doar să măcelărescă la cei prinşi acolo care nu se predau, în condiţiile în care aprovizionarea ucraineană nu mai e posibilă. Însă, aşa cum estimam în articolul de ieri, ţinta principală a ruşilor a devenit Siversk-ul.
Vesele şi Rozdovlica – două localităţi mici, dar esenţiale pentru menţinerea liniei ucrainene a frontului – au picat în cursul zilei de ieri fără prea mult efort, deschizându-se frontul pentru un atac dinspre sud al trupelor actuale. În est este localizată o forţă rusească, aşteptând de aproape patru luni declanşarea operaţiunilor. Iar de-aici urmează Lîmanul ca zonă intermediară pentru a porni atacul spre Slaviansk şi Kramatorsk, care probabil vor fi atacate „la pachet”.
Treburile însă nu sunt staţionare. Minciunile occidentale în legătură cu situaţia frontului au loc pentru a da răgaz americanilor să reorganizeze armata Ucrainei. Pierderile masive au condus la înrolări cu japca pe teritoriul ţării. Nu se mai ţine cont de vârstă, de sex sau de starea de sănătate. Tot ce se prinde e trimis la înrolări. Americanii au preluat, în premieră, trupe ucrainene pentru a le pregăti. Pentru ce să le pregătească?
După eşecul „operaţiunii surpriză” asuppra Doneţkului – de care doar subsemnatul şi câţina „conspiraţionişti” am mai scris – se doreşte un mare atac organizat 100% de americani, unul în care nu va mai exista niciun dubiu asupra naturii adevărate a războiului, anume NATO contra Rusia. Americanii nu donează doar vehicule de luptă, acestea vor veni inclusiv cu echipaj! E o premieră. Desigur, oficial, cadrele NATO care vor fi implicate acolo îşi vor da demisia din armatele lor, doar ştim bine cum s-a făcut şi până acum.
Antrenamentele efectuate de trupele NATO în Anglia şi-n restul ţărilor de pe continentul European s-au făcut pentru dezvoltarea capacităţii de luptă în zona urbană. De aceea cele mai mari încleştări pe care le vedem sunt în localităţi. Acum însă, americanii pregătesc un război în câmp deschis, cu tot arsenalul specific. Va fi o luptă crâncenă, în care probabil se va desemna câştigătorul. Şi, în funcţie de câştigător, vom avea viitoarea configuraţie a lumii.
Observăm limpede că atacul care se dă asupra Rusiei este „partea nerezolvată a celui de-al Doilea Război Mondial”. Americanii şi-ar fi dorit încă de atunci să „pacifice” URSS, doar că erau două elemente potrivnice: pe de o parte oboseala teribilă a trupelor care, după înfrângerea Axei nu mai aveau nici miză şi nici putere pentru a continua lupta, iar de partea cealaltă necesitatea continuării „experimentului comunist”. URSS-ul de atunci şi-a întins tentaculele peste între Estul Europei. Motivul e simplu: avea nevoie de o centură de siguranţă. Centură distrusă de configuraţia politică de după 1989. Teoretic, după schimbarea regimurilor politice, URSS/Rusia nu mai avea nevoie de o centură de siguranţă, însă, după cum se vede în prezent, SUA nu şi-a ţinut promisiunea, iar acum Rusia luptă pentru propria existenţă. Iar din această luptă s-a ajuns ca Rusia să migreze politico-economic spre Asia, integrându-se noului centru de greutate mondial căruia îi adaugă propria greutate.
Teoretic avem o luptă de frontieră între două blocuri politice. Pe de o parte SUA şi Occidentul – reprezentând trecutul care încă se află la putere – şi Orientul, tânărul voinic aflat într-o ascensiune fulminantă. Voinicul solicită dărâmarea lumii actuale care a devenit unipolară printr-o fraudă a SUA – aceea de nerespectare a tratatelor în vigoare. Iar principala sa solicitare este revenirea la lumea bi-polară care să fie spartă într-una multipolară. Se va întâmpla asta? Probabil că, în final, aşa vor arăta lucrurile. Doar că nu este bine!
Din punctul de vedere al SUA şi al Occidentului, lumea va fi mereu condusă de ei. Astfel, în ciuda aranjamentelor multipolare pe care le vor face orientalii, acestea vor funcţiona doar în înţelegerea lor. De fapt vom avea o lume bipolară, în care Occidentul stă pe o parte şi Orientul în cealaltă. Şi astfel vom avea Orientul organizat tiranic luptând împotriva Occidenului organizat democratic tiranic. Iată perspectiva orwelliană care ni se arată în faţa ochilor: două tiranii divergente care-şi vor disputa perpetuu lumea.
Unde vă simţiţi mai bine? Înainte de a da răspunsul gândiţi-vă la câteva elemente care sunt clare: suntem aşezaţi pe graniţa dintre cele două lumi, nu aparţinem nici uneia şi nici celeilalte. Aşa suntem de când lumea şi aderarea noastră la oricare dintre „platformele” istoriei a rezultat ori într-o împărţire a noastră, ori într-o cotropire totală de către duşmani. Când vom avea puterea să punem punct?
Autor: Dan Diaconu
Sursa: https://trenduri.blogspot.com/2023/01/universul-orwellian-in-desfasurare.html
Adauga comentariu