Analize și opinii

Dan Diaconu: Trăim vremurile acelea?

Foarte mulți sunt tentați să considere că trăim vremurile profețite. Există atâtea elemente care ne fac să cădem pe gânduri, lăsându-ne planurile de-o parte. Oriunde te uiți vezi chestiuni care seamănă izbitor cu ceea ce s-a profețit. Au venit timpurile? Asta ne întrebăm din ce în ce mai des.
Netaniahu, în discursul său către populația Israelului, a afirmat – nici mai mult, nici mai puțin – că „vom îndeplini profeția lui Isaia”. Pentru un om religios, spusele lui Netaniahu pot stârni ori o dezamăgire profundă, cumva aflată în vecinătatea scârbei, ori hohote de râs. Doar că prin lumea noastră nu prea mai sunt oameni religioși care să știe măsura lucrurilor.

Dacă v-ați fi aplecat puțin asupra Talmudului ați fi observat un element surprinzător: în cea mai mare parte a sa, Talmudul poate fi văzut ca o rețetă despre cum să-l manipulezi pe Dumnezeu în vederea obținerii rezultatului dorit. În această carte de căpătâi, omul pare a fi trecut de mult dincolo, găsind rețete despre „cum să-i ceri ceva lui Dumnezeu pentru a primi ceea ce-i ceri”. Nu vreau să generalizez, cu siguranță eu ca profan citesc într-un anume fel un text sfânt, radical diferit față de un credincios. Însă nu pot uita sentimentul de „prompt engineering” pe care l-am avut studiind fragmente din acel text.

E aproape ca-n anecdota cu cei doi preoți fumători, amintită de Neil Postman în Tehnopolis. Fac o paranteză pentru a v-o spune: doi preoți vor să întrebe la Vatican dacă pot fuma în timp ce se roagă. Primul scrie o scrisoare în care întreabă dacă e permis fumatul în timpul rugăciunii și primește prompt răspunsul negativ. Cum te poți gândi să fumezi în timp ce te rogi? Cel de-al doilea, culmea, primește răspunsul pozitiv. Diferența consta în modul de formulare a întrebării. Cel de-al doilea preot a întrebat dacă-i este permis să se roage în timp ce fumează, iar răspunsul, în mod evident, a fost pozitiv.

În acest sens trebuie privit și discursul lui Netaniahu. Mulți îl acuză de demagogie, doar că, în ciuda faptului că personajul e dubios, nu e așa! În ceea ce face e cât se poate de sincer, având credința că el e farul călăuzitor al „poporului luminii”. Iar simpla invocare a profetului și construirea contextului va face să se declanșeze „furia lui Dumnezeu”. O asemenea credință a avut-o și Mahomed al II-lea atunci când eclipsa „i-a spus” că se apropie sfârșitul Constantinopolului creștin, iar el este alesul. Doar că, spre deosebire de acele vremuri în care oamenii căutau să primească semne ale unor profeții la care se gândeau, cei de azi preferă să-și creeze ei singuri semnele.

Am fi cumva nedrepți dacă am lăsa acuzele doar pe spatele evreilor în condițiile în care tot ceea ce vedem în jurul nostru este un „program profetic”. Nu trebuie să vă îngrijoreze formularea îndrăzneață deoarece sensul sintagmei îl veți percepe imediat. „Manipularea lui Dumnezeu” o vedeți, de exemplu, la Vatican, acolo unde soluția unui papă emerit nu a fost deloc întâmplătoare, ci gândită îndelung. În ciuda celor ce s-au spus despre Ratzinger, scopul retragerii sale chiar a fost ceea ce s-a spus: starea precară de sănătate. Dar de ce n-a rămas până la sfârșit, în ciuda stării precare a sănătății, doar așa au făcut toți papii? Nu știți de ce? În realitate se dorește extinderea pontificatului actual cât mai mult posibil astfel încât să se amâne îndeplinirea profeției Sfântului Malachia, anume prăbușirea Bisericii Catolice ca instituție. De aceea este foarte probabil ca și actualul papă să ceară retragerea pentru ca un altul să-i ia locul, instituindu-se astfel sine die un pontificat perpetuu.

Excesul simbolisticii dubioase, reproducerea cu obstinație a unor scene prezente în mentalul colectiv și asociate Apocalipsei reprezintă, de asemenea, tentative de manipulare ale lui Dumnezeu. Spun mințile înfierbântate ale unora că „a sosit momentul să-l provocăm pe Dumnezeul lor”. Nu trebuie să-mi dați dreptate, trebuie doar să vă uitați de jur împrejur pentru a constata peste tot obsesia cu care se încearcă reproducerea vremurilor de pe urmă. Totul pare o simulare, un program de calculator care se derulează peste viețile oamenilor de azi cu scopul de a măsura „gradul de irascibilitate” al unui dumnezeu imaginat de mințile înfierbântate ale celor care conduc destinele lumii. Sunt acestea oare acele vremuri?

Ca oameni normali nu ne putem pronunța în niciun sens. Mai ales prin prisma celebrului verset: „Aceea cunoaşteţi, că de-ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte vine furul, ar priveghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa”. Iată de ce am spus că omul religios, văzând mascarada actuală a tentativelor de manipulare ale lui Dumnezeu ar fi ori scârbit, ori ar izbucni în râs. Cale de mijloc nu există!

Privind prin această prismă, probabil cel mai bun lucru pe care-l putem face este acela de a ne vedea de propria treabă. Fiecare dintre noi are treburi importante de făcut pe această lume, motiv pentru care ar trebui să fim mai puțin atenți la zumzetul evenimentelor false și mult mai atenți la misiunea pe care-o avem aici. Asta pentru că, încercând să manipulăm timpurile sau căutând să le înțelegem mecanismele pe care nu suntem făcuți să le înțelegem – cel puțin nu la nivelul nostru de pregătire spirituală – nu facem altceva decât să pierdem inutil timpul, îngropându-ne prematur și lăsând de izbeliște ceea ce avem cu adevărat de făcut.

Știu că e ciudat să scriu aceste cuvinte tocmai eu, cel carte de atâta amar de vreme mă lupt pe terenul intuirii evenimentelor. Mă rog, în apărarea mea pot aduce faptul că niciodată nu mi-am propus să intuiesc evenimente atât de mari, ci cele care țin de micimea vieții noastre și care-s vizibile ochiului avizat. Asta însă nu înseamnă că poți trece mai departe, țintind spre evenimentele de proporții cosmice. Acolo e un alt teritoriu pe care mai nimeni nu-l poate înțelege.

De aceea, răspunsul franc la întrebarea din titlu este simplu: „N-avem cum să știm!”. Ceea ce știm însă este că, sub nicio formă vreun Bibi, vreun Francisc sau orice alt om mic al vremurilor noastre nu va reuși ceea ce nu poate reuși niciun om, anume manipularea lui Dumnezeu. Și, mai mult, pot să vă spun că mă bântuie o intuiție referitoare la prăbușirea lumii lor. Dar despre asta vom mai avea timp să discutăm.

Autor: Dan Diaconu

Sursa: https://trenduri.blogspot.com/

Despre autor

editor

Adauga comentariu

Adauga un comentariu