Am stat cam toată noaptea să verific sursele pe care le am în China pentru a vedea care-i răspunsul la agresiunea americană. În principal cred că singurul răspuns va fi o blocadă economică a Taiwanului, ceea ce n-o să-i afecteze prea mult pe tawanezi. Şi nici pe americani. Va fi un atac cu rachete de hârtie. Iar asta e rău pentru China întrucât din punct de vedere simbolic a pierdut un meci important.
Există analişti care susţin o teorie a permeabilităţii liniei roşii. Spun ei că este o tactică a Chinei aceea de a stabili linii roşii care să fie încălcate deoarece astfel ei sunt cei care controlează jocul. Chiar dacă la prima vedere pare lipsită de logică, teoria e destul de solidă, iar strategic se aplică începând cu perioada incipientă a URSS. Este vorba despre stabilirea de linii roşii care nu au cum să nu fie încălcate. Astfel, conducerea ţării primeşte un bonus în adeziunea populaţiei faţă de conducere – doar avem de-a face cu un atac asupra ţării – dar şi libertatea de a se răzbuna când crede de cuviinţă. Cu alte cuvinte, stabilind o falsă linie roşie, tu decizi când anume vei fi „atacat” deoarece tu ai stabilit acea linie roşie imposibil de încălcat. Iar când te vei răzbuna, răzbunarea va fi mult mai adâncă deoarece întreaga confruntare s-a desfăşurat după timingul tău.
Poate suna coerent, dar situaţia este destul de dubioasă. China are o problemă clară în ceea ce priveşte reunificarea, iar SUA doreşte ca pocesul să se întindă pe un termen cât mai lung. Aşa cum am explicat deja, controlul Taiwanului înseamnă controlul unei mega-autostrăzi marine, adică o putere excepţională. Vizita lui Pelosi arată că, în continuare, SUA fac ce vor, iar asta e devastator pentru chinezi. Nici mai mult nici mai puţin, au ieşit umiliţi. Iar reacţiile de până acum mi se par rahitice.
De asemenea, în ceea ce priveşte sprijinul primit din partea populaţiei, dacă într-adevăr asta s-a urmărit, este o tactică pierzătoare. De ce? Atunci când eşti cu adevărat o putere, câştigi popularitatea supunându-i pe alţii, nu devenind element de milă întrucât un puternic te-a călcat în picioare. E o lecţie esenţială!
Acum nu vă imaginaţi că în partea cealaltă cineva salută gestul necugetat al babetei. În SUA toată lumea e conştientă că escala din Taiwan a avut un scop pur electoral, baba căutând să-şi conserve alegătorii săi din California. E de remarcat că escala s-a făcut în ciuda recomandărilor negative ale Pentagonului care, culmea, pare a-şi fi pierdut influenţa de la Casa Albă. Mai mult, sunt analişti care susţin că prin gestul său Nancy Pelosi n-a făcut decât să-l repună pe Xi Jinping într-o poziţie de nezdruncinat în China. Şi-ar mai fi o critică pe care am auzit-o, anume că ceea ce s-a petrecut va contribui la o îndepărtare accelerată de SUA a naţiunilor asiatice care-au perceput negativ mişcarea, iar asta se va vedea într-o consolidare şi mai mare a Organizaţiei de Cooperare de la Shanghai. Oricum, modul hoţeşte în care s-a făcut escala – fără a se specifica în programul oficial – sugerează o teamă a SUA, ceea ce atârnă negativ de partea ei!
Există şi-o ultimă remarcă pe care am primit-o de la o sursă din SUA şi care pare a fi logică. Americanii, constatând că sunt din ce în ce mai slabi din punct de vedere militar, caută să-şi slăbească oponenţii prin chinuitoare războaie proxy. Asta s-ar întâmpla în Ucraina şi tot asta ar dori să se declanşeze în Taiwanul înarmat până-n dinţi de ei. Astfel, intrarea în război – după modelul Rusiei – ar fi o eroare pentru China deoarece ar slăbi-o teribil. Cum, e simplu de intuit. Prima dată prin tăieri masive de importuri de acolo şi prin promovarea unor izolări care ar putea spori nemulţumirea şi-aşa destul de nervoasei populaţii chineze. În plus, în ecuaţia tawaneză ar putea fi împinsă la sacrificiu şi Australia, astfel încât SUA să se afle pe ultima linie.
Poate fi şi acesta o opinie, însă, alegând evitarea tranşării problemei, chinezii fac o imensă eroare. OK, dacă urmăresc răpunerea SUA, atunci ar trebui să provoace blocări ale Mării Chinei de Sud şi să încerce să-i devasteze din punct de vedere economic. E mai simplu decât pare, dar, în mod evident, vine la pachet cu suferinţe ale propriei populaţii.
Nu-mi dau seama cum se va termina epopeea, întrucât totul depinde de răspunsul Chinei. În cazul în care acesta va fi doar o belicoşeală diplomatică, pot spune de pe acum că au pierdut absolut orice şansă asupra Taiwan-ului şi asupra mult doritei dominaţie a lumii. N-ar fi o premieră în istorie, în sensul în care au existat atâtea exemple în care locul unui imperiu căzut nu a fost luat de concurentul său direct, ci de o putere necunoscută care, pur şi simplu a explodat îngropând cu totul lumea veche. Iar China, dacă va continua cu abordări demne de secolul XX va face parte iremediabil din „lumea veche” şi-şi va vedea sfârşitul alături de imperiul descendent al SUA. Cert este că, până acum, avem de-a face co o clasică situaţie lose-lose. Vedem ce-o urma!
Autor: Dan Diaconu
Adauga comentariu