Scandalul documentelor clasificate ale lui Biden are rolul de a cutremura din temelii întreg Departamentul de Justiţie întrucât lumea vede cât se poate de limpede că sistemul e putred din interior. În timp ce în cazul Trump au deplasat mascaţi ai FBI pentru a-i percheziţiona proprietatea, în cazul Biden treburile au decurs mult mai lax. Asta cu toate că documentele lui Biden proveneau de pe vremea când a fost vicepreşedinte, funcţie mult mai restrictivă în ceea ce priveşte clasificarea documentelor. Spre deosebire, Trump fusese preşedinte astfel încât avea inclusiv dreptul să declasifice documente! Mai mult, jigodia Merrick Garland a tergiversat scandalul astfel încât treaba să iasă la suprafaţă abia după alegeri.
Abuzurile însă nu se opresc aici. Episodul „Twitter files” este doar o parte a cenzurii impuse de Departamentul de Stat în SUA. Recent au ieşit la lumină detalii despre modul în care conducerea SUA a procedat identic şi în cazul Facebook. Totul a ieşit la iveală cu ocazia procesului deschis Casei Albe de către Andrew Bailey, Procuror General al Statului Missouri. În acest context, Casa Albă a fost obligată să pună corespondenţa cu Facebook la dispoziţia echipei care investighează încălcarea Primului Amendament al Constituţiei SUA. Şi astfel a ieşit la iveală toată tărăşenia. Dar ce spune Primul Amendament?
„Congress shall make no law respecting an establishment of religion, or prohibiting the free exercise thereof; or abridging the freedom of speech, or of the press; or the right of the people peaceably to assemble, and to petition the Government for a redress of grievances.”
E cât se poate de clar că în SUA nu poţi face asta, doar Constituţia se pronunţă fără drept de tăgadă. Cum de a fost posibilă însă o încălcare grosolană a Primului amendament? Printr-o secureală de doi bani: prin intermediul FBI şi a instituţiilor de forţă, Departamentul de Stat şi o groază de instituţii subordonate au obţinut drept de ştergere a opiniilor contrare de pe platformele de socializare. Şi, probabil, la fel s-a întâmplat treaba în media. Când cineva făcea scandal că i-a fost încălcat dreptul la opinie, imediat săreau idioţii utili şi spuneau că platformele respective sunt private, deci ele nu se supun Primului Amendament. Chestie de gâgă deoarece acum se demonstrează că, de fapt, la baza cenzurii nu au stat acele platforme, ci tocmai vârful statului american, care nu avea voie să facă asta.
Teoretic, cu toate scandalurile izbucnind acum, Biden şi Democraţii sunt terminaţi deoarece poliţele trecutului trebuie plătite. Teroarea instituită cu masca şi vaccinarea, blocarea medicamentelor eficiente pentru a face loc tratamentelor scumpe, precum şi restul infracţiunilor ar trebui să decapiteze întreg Partidul Democrat, precum şi susţinătorii săi cei mai interesaţi. Se va întâmpla asta? Într-o lume normală, da, însă lumea în care trăim şi-a luat de mult adio de la normalitate. Şi-o să înţelegeţi imediat de ce.
Poate vă gândiţi că actualul război din Ucraina e o ciocnire inevitabilă a civilizaţiilor. Aiurea, totul are la bază o „lebădă neagră”, anume alegerea neaşteptată lui Trump. Pentru că pur şi simplu Trump nu a convenit establishment-ului american, pentru că pur şi simplu prin alegerea sa s-au încălcat „algoritmii” trasaţi cu mult înainte(adică imediat după asasinarea lui Kennedy), pentru toate acestea s-a inventat naraţiunea amestecului rus în alegerile americane. Era o ciorbă reîncălzită, un McCarthyism de doi bani. Doar că s-a mers în pânzele albe cu el, în perplexitatea autorităţilor ruse care credeau că asistă la un spectacol de prost gust. Însă, în epoca post-adevărului orice aberaţie poate lua locul adevărului. E drept, problemele în Ucraina începuseră înainte, însă tot cursul de pendulare a ţării între cei doi poli de putere – care-ar fi putut fi normal în cele din urmă – a fost deturnat de falsa problemă a intruziunii ruşilor în alegerile americane. Mai mult, unii şi-au făcut şi calculele că un război cu Ruşii e profitabil – după cum se observă impede – aşa că au început naraţiunea inclusiv din dorinţa s-o continue chiar dacă vaca lui Clinton ar fi câştigat.
De-acolo problema trebuia să se acutizeze şi iată, s-a ajuns să se repete a treia oară istoria. Prima dată „Occidentul Colectiv” a fost reprezentat de ţările cucerite de Napoleon, trase în aventura rusă. A doua oară „Occidentul Colectiv” a fost Germania Nazistă. În prezent vedem ceea ce vedem, ca o prelungire grosolană a unei minciuni. Totul e o bubă puturoasă care ascunde o corupţie mai mare decât America. Şi buboiul e pe cale să explodeze.
Ei bine, tocmai de aceea treburile se vor întoarce la 180 de grade. Mai ţineţi minte cum PPE-ul era epuizat, absolut nepopular peste tot în Europa şi, cu toate acestea, a reuşit să câştige alegerile la mustaţă? Cum au făcut asta? A fost exact exersarea de către CIA a tacticii aplicate la alegerile americane post-Trump. Acum tehnica e desăvârşită şi poate să ţină Partidul Republican pe bară până-n pânzele albe. Partid Republican care, pentru a accede la putere trebuie să facă un mic compromis: să nu mai fie Partidul Republican, ci un mic Partid Democrat anti-Partidul Democrat. Adică o opoziţiee controlată. Înţelegeţi şmecheria? Exact cum PSD-ul Dragnea era absolut nefrecventabil, dar acelaşi PSD cu Ciolacu la putere devine un „partener serios” de guvernare în condiţiile în care PSD-ul s-a transformat într-un PNL anti-PNL şi gata. Brusc, a devenit Făt Frumos!
Povestea jenantă este că naraţiunea s-a transformat într-un Război Mondial în toată regula. „Occidentul Colectiv” nu luptă cu Rusia, ci cu „Non-Occidentul Colectiv”. Aici e detaliul pe care încă multă lume nu-l pricepe. „Occidentul Colectiv” luptă cu Rusia, Iran, China, India, Pakistan, Africa de Sud, Brazilia, Argentina, Venezuela s.a.m.d. Iată realitatea. Iar din toată această confruntare – în care Rusia e partea abia vizibilă, precum Anglia în cel de-al Doilea Război Mondial, va ieşi o furtună teribilă.
De aceea ceea ce urmează în SUA nu e o normalizare, ci o tiranizare. În mod sigur toate detaliile legate de vaccinuri, şpăgi, furturi s.a.m.d. se vor secretiza. Se va pune batista pe ţambal şi politica începută se va continua deoarece se va face apel la „starea de război”. 2023 e anul în care, în ciuda conştientizării colective a tembelismului noii ideologii, aceasta va pune în forţă şaua pe noi toţi. Abia de anul viitor putem spera la o fisurare a terorii şi la puţină speranţă. Însă, ca idee, pe moment avem setupul perfect pentru o consolidare a tiraniei.
Autor: Dan Diaconu
Adauga comentariu