Plăvanul stă mai mult plecat din țară. E precum Ceaușescu în ultimele momente ale mandatului său. Orban e aproape plecat din PNL. Chiar dacă nu pleacă, el, alături de majoritatea celor din partid, fac opinie separată. Cu siguranță că s-a pierdut „butonul” de control al acestei mase. Iar acel buton era esențial pentru încropirea unei majorități de strânsură.
„N-are nicio șansă să poată face Guvernul” – le-ar fi spus Plăvanul celor care i l-au înaintat în plic pe Julien, băutorul de pipi. „Tu doar numește-l! De restul ne ocupăm noi.” – ar fi fost răspunsul primit. Așa a apărut piticul peltic și penibil ca nominalizare de premier. Și curcile se crucesc. Cum poți pune premierul de la un partid care la alegeri a luat 15%? E caz tipic de suspendare. Poți să-l pui doar dacă are o coaliție în spate, nu așa la mișto.
Când i s-a cerut să-l numească pe Julien, Plăvanul s-a gândit că împușcă doi iepuri dintr-o lovitură: pe de o parte răspunde pozitiv unor comenzi cărora nu le mai răspunsese de mult, pe de altă parte își va crea premisele re-numirii lui Vasilică după ce va pica Cioloș. Așa s-a gândit el. Dar cum s-au gândit cei care l-au propus pe Cioloș? O să rămâneți surprinși.
Câțiva băieți finuți merg să toarne miere în urechile celor care-i ascultă. Îi ascultă deoarece se află pe un buton al unei telecomenzi, iar „băeții” au adunat în disperare de cauză toate telecomenzile. Așadar, ce spun băieții ăia isteți? Pesediștilor le spun că oricum nu au șansa să ajungă la putere și că dacă ar vota un asemenea guvern ar avea pe cine să-și pună tunurile, crescând așa cum au crescut în 2016. Mai mult, ar putea să-și pună chiar și un vicepremier, la fel ca la primul Guvern Cioloș. Peneliștilor le spun aceeași chestie, anume că introducând oameni în Guvern ar putea să fie în același timp și la putere și-n opoziție. UDMR-ului nu trebuie să i se spună nimic, ci doar numărul ministerelor alocate. Acolo totul e pe bază de pragmatism.
Scenariul în care se instalează un absolut ilegitim Guvern Cioloș 2 nu este unul atât de îndepărtat pe cât ați crede. Băieții din umbră lucrează inclusiv la generarea unei stări critice, astfel încât să se forțeze formarea unui guvern. Cum Cioloș e singurul care „are o structură formată” se va spune că n-avem ce face și că trebuie să se voteze „răul cel mai mic”. Cine va vota în Parlament? PNL-ul, prin aripa telecomandată de Plăvan, UDMR-ul, USR și o parte din PSD. Așa, mai pe ascuns, în timp ce Ciolacu va înfiera revoluționar. Nu știu dacă se reuși asta, dar pe acest scenariu se lucrează. Și vă spun încă de pe acum că au o structură puternică în subsolul scenei!
De ce se întâmplă ceea ce se întâmplă? Sunt multe cauze, în principal externe. Plăvanul e pe nisipuri mișcătoare și nu se vrea plecat de la măcelărie. E dispus să facă orice sacrificiu, inclusiv să-și vândă partidul și puterea pe care-o deține. Compromisul cu Cioloș l-a făcut din același motiv. Îi este frică deoarece nu e nevoie decât de o simplă investigație onestă pentru ca întreaga familie prezidențială să schimbe cele șase case pe-o celulă. În plus, în ultima perioadă a prins o frică maladivă de revoltă. Caută cu disperare orice eveniment extern pentru a se afla cât mai departe de țară. Trăiește într-o continuă angoasă simțind că ața de care se mai ține e din ce în ce mai subțire.
Dar care-i totuși miza unui Guvern USR? E simplă. Ca și la primul mandat se urmăresc câteva chestii strategice care, odată făcute, sunt imposibil de reparat. În primul și-n primul rând e vorba de legile justiției care ar desființa SIIJ și ar reface sistemul odios al DNA-ului Kovesist. Apoi o privatizare rapidă a tuturor companiilor de stat. Acum, în plină criză, pentru că se face pe bani puțini. Și-apoi se mai dorește „progresivarea” cu forța a societății. Așa cum botnița a fost pusă prin lege, la fel și ideologia LGBT va fi implementată legislativ. Scurt și rapid. Deja se văd acțiunile. Nici măcar n-au fost aduși la putere și au început atacul la Biserica Ortodoxă pe baza unor acuzații hazlii, făcute de un limbric cică „infiltrat”. Scenarii ieftine bune pentru proști!
Franța acționează în România prin intermediul DGSE, ajunsă acum cea mai influentă agentură de aici. Dacă serviciile americane intraseră „la rupere” bazându-se pe suportul politic, francezii au stat discreți și au încercat să nu-i deranjeze pe americani. Însă, în acelaș timp, și-au construit pilonii de aici. Cioloș, Clotilde Armand și restul găștii sunt oamenii intimi ai DGSE, protejați cu „umbrela nevăzută”. Toți acești piloni au crescut prin crăpăturile lăsate de americani. Însă, după „marea retragere”, ciupercile halucinogene franțuzești au ieșit din tranșee pentru a prelua țara. Despre asta este vorba pe scena noastră politică.
Trebuie remarcat că toată structura implementată de francezi n-ar fi fost posibilă fără racolările de la vârful sistemului: Coldea&Kovesi. Kovesi a avut triplă comandă la DNA. Pe de o parte răspundea strict la ordinele americanilor – care desenaseră structura de forță și, pentru supervizare, se instalaseră cu birou în clădire – dar, în același timp, și ordinelor franceze și germane. Mai țineți minte dosarul EADS? Puțea înfiorător a corupție generalizată, dar a fost acoperit de curul cel mare al Ciorduței. Și nu numai. Există numeroase dosare cu cântec făcute de Ciorduța celor care riscau să slăbească anumite interese franco-germane. Pe parcursul carierei sale, Ciorduța a fost agățată de francezi. Jocul transparent s-a văzut la votul pentru funcția de procuror european, atunci când Franța și-a retras propunerea. Mai țineți minte? La fel și-n ceea ce-l privește pe Coldea. La un moment dat s-a aflat și el pe lista scurtă pentru șefia serviciului secret european, care însă nu s-a mai înființat.
Plăvanul asistă neputincios și, în același timp, cu teamă. Are câteva bube pe care francezii nu sunt dispuși să le ierte. De-aia teama și de-aia comportamentul specific unui cățel teleghidat.
Scena politică autohtonă este într-o stare deplorabilă. În condițiile în care nu mai există protecție internă în România, nu poate exista nici politică națională. Golanii de pe tot mapamondul își fac de cap întrucât sistemul nostru este penetrat prin toate părțile. Culmea e că partea onestă din servicii așteaptă reforma din partea politicienilor, în timp ce politicienii o așteaptă de la servicii. Care servicii sunt penetrate precum un ciur. Și-atunci?
Soluția nu poate veni decât dinspre politică, însă sub nicio formă din partea sistemului actual. Ceea ce vă spun nu vă va plăcea, dar e pura realitate: cât timp sistemul democratic persistă, nu se va mișca nimic în țara asta. Pentru ca România să redevină suverană are nevoie de o dictatură având acest scop, de recucerire a independenței. Fără un om politic hotărât nu vom mișca nimic.
E tragic ceea ce afirm, dar asta e realitatea. Din păcate, lipsa noastră de implicare ne-a adus aici. Ca să ai democrație trebuie să ai participanți la ea. Care-s jucătorii noștri democratici? Oamenii care refuză să iasă la vot și-i înjură pe politicieni? Cei care se cufundă în fotoliu înjurând cu telecomanda în mână? Frustrații de Facebook? Nu încercați să mă contraziceți că știți bine care-i adevărul.
Societatea noastră civilă sunt ONG-urile de „ciupeală” gen mizeria lui Niku Shordan sau cele ale lui Barna, Ghinea&comp. Oamenii și interesele lor reale nu sunt prezenți, iar asta se răzbună. Pentru că așa de fiecare dată avem de ales între două tiranii: una zis democratică în care societatea e acaparată de interesele celor care știu să manipuleze societatea civilă, iar alta dictatorială, în care un grup capturează statul. Din păcate, fără o implicare reală de la firul ierbii vom pendula între cele două valori ale acestui binom mizerabil.
Autor: Dan Diaconu
a-vor-ton.