Dan Diaconu: „Să nu ne îngropăm singuri!”

Am crezut că s-a terminat. Aiurea. Câteva zile mai târziu un vecin din același imobil a apelat la noi. A fost o întâmplare pentru că nu ne cunoștea nimeni. Totul a decurs ca la carte, omul a fost mulțumit și, plătindu-i lucrarea angajatului meu, i-a spus că nu înțelege de ce vecinul lui vorbea atât de urât despre noi. Așadar, după ce că obținuse lucrarea pe gratis, pomanagiul mai și arunca rahat în noi. Atunci am înțeles că strategia mea fusese greșită. Nu doar că, știind că firma e românească, românii nu apelau la ea, dar, mai mult, din invidie, încercau să ne îngroape. Așa că am schimbat abordarea: nu mai luăm clienți români. Dacă ne solicita cineva cu nume românesc motivam că nu avem timp. Și a fost bine, în sensul în care nu am mai avut parte de mizerii.

V-am amintit întâmplarea asta pentru că ea mi-a venit în minte acum, în urma alegerilor. E cât se poate de limpede că avem o surpriză enormă prin intrarea în forță a AUR în Parlament. Formațiunea n-a intrat chinuit, cu un 5.01%, ci în forță, fără să aibă vreun tremur în ceea ce privește pragul electoral. Toată lumea e surprinsă. Doar că instituțiile de presă mai conservatoare îi atacă în disperare. Nu-i bai, ăștia din media oficială deja au pus tunurile pe ei, deh, comandă de la stăpânire. Însă „și tu, Brutus”? Mă uit la prietenii de le Active News care, încă dinaintea finalizării alegerilor, atacă în disperare AUR. Ba că nu știu ce mason a fost văzut pe-acolo, ba că Bobby Păunescu s-a aflat „la poză” în noaptea alegerllor, ba că ar fi ceva securiști amestecați. Sunt aceste informații adevărate? Fără doar și poate că da. Însă, vă întreb, ce relevanță au?

V-am spus că nu-mi place Călin Georgescu și, spre deosebire de mulți dintre cei care-l critică, eu chiar am ce spune. Însă, nu pot să nu recunosc că, dincolo de discursurile sforăitoare, mai introduce și necesitatea ca aici, în România, trebuie să conducă românii. E rău? De asemenea, am citit numeroase materiale de-ale lui Claudiu Târziu. Nu-l cunosc decât prin prisma cuvintelor pe care le așterne pe hârtie. Și totul sună extrem de bine. De ce l-aș ataca pe acest om care, sincer să fiu, mi se pare onest? Despre George Simion n-am mari informații. V-am spus doar că am avut cu el doar un mic dialog: m-a întrebat dacă poate prelua în publicațiile pe care le are materiale de pe blogul meu. I-am dat acordul fffără probleme. Omul mi s-a părut onest și pus să facă ceva. De asemenea, tot din formațiunea aceasta face parte și Ovidiu Hurduzeu, pentru care am toată stima. Uneori nu ne potrivim în opinii, dar nu mă pot pune la îndoială atașamentul său față de valorile conservatoare. Și mulți dintre cei care-l atacă, înainte de-a o face, ar fi bine să citească „Sclavii fericiți”. Nu de alta, dar le va deschide ochii la modul brutal, ajutându-i să înțeleagă și să se îngrozească de lumea în care trăim și, mai ales, de traiectoria periculoasă pe care ne-am înscris.

Sunt securiști în AUR? Fără doar și poate. Cei care mă citesc de ceva vreme știu bine opiniile mele despre Securitate. Mai mult decât că am avut victime în familie de pe urma acestei instituții mizerabile ale cărei tentacule se întind până în zilele noastre nu mai spun. Cu toate acestea, nu pot fi orbit în asemenea hal încât să mă arunc asupra lor din motivul că au ceva securiști printre ei. Păi hai să comparăm situația cu restul partidelor care-au ajuns să fie compuse doar din securiști globaliști. Cum vi se pare?

Știu că toți visați la câte-o Albă ca Zăpada imaculată, dar, purilor, v-ați uitat în oglindă? Trăiți în mizeria asta de lume și aveți pretenția ca totul să fie impecabil? Îmbrăcați-vă în alb și ieșiți la plimbare prin câmpul mocirlos, iar după zece minute să-mi spuneți cum v-ați menținut impecabili!

În situația actuală, în rahatul în care ne aflăm, în loc să ne bucurăm că vocea noastră atât de hulită în politichia autohtonă tocmai ce-a dizlocat o parte importantă a javrelor din Parlament, stăm să-i atacăm pe cei care-au reușit să izbândească. Oameni buni, cei de la AUR au reușit ceva! Chiar nu mai putem să ne bucurăm atunci când obținem o victorie? În situația disperată în care ne aflăm, simplul fapt că valorile naționale și cele conservatoare izbândesc și-și fac loc într-o lume sufocată de globalism e o mare victorie. E pentru prima dată în ultimii doisprezece ani când avem naționaliști în Parlament, iar voi v-ați pus să le dați în cap. Realizați asta?

Dacă ceva nu vi se pare corect, alegeți să vă implicați. Partidul are nevoie de resursă umană. Probabil acum este nevoie, mai mult decât oricând, de consolidarea rețelei teritoriale. De ce nu vă implicați? Preferați să stați pe margine și să-i înjurați? Nu-i OK. Aveți ochii încețoșați de invidie, iar asta ne duce pe toți la pierzanie.

Știți care este alternativa la AUR? V-o spun eu: țuțerii de tipul Baconsky sau Papahagi care, recent, prin vocea celui din urmă, plângeau vocal că, iată, au intrat în Parlament rudimentarii ăștia tradiționaliști. Nu era mai bine – sugerează Papahagi către stăpânii săi – ca ortodocșii cu valori europene să fie în locul celor de la AUR? Înțelegeți tărășenia? Adică de ce n-au fost împinși în față și din timp ei, cei care ar face blatul imediat cu ideologia UE? Iată, zic ei, acum ne trezim cu „ăștia” care au ca valori credința strămoșească, familia tradițională și alte chestii „fumate”. V-ar fi plăcut mai mult impecabilii de tipul băsiștilor Papahagi, Baconsky, Neamțu s.a.m.d.?

Gândiți-vă bine la cele ce v-am spus până acum. Lăsați invidia de-o parte și dacă vedeți că se construiește ceva, mai bine puneți mâna pe mistrie și adăugați un rând de cărămidă. Veți ști mai târziu că acel rând a fost al vostru. De dărâmat e simplu, dar după ce dărâmi nu mai rămâne nimic. Vă veți lăuda oare cu vidul care nu se vede niciodată?

Așadar, dragii mei, aveți puțin rațiune și, mai bine, puneți umărul la treabă și ajutați-i! Hai să începem să construim, nu să dărâmăm!