Aud ipoteza conform căreia Plăvanul şi Ciorduţa se bat pe electoratul tefelist. Asta-i chiar o ştire! Şi ştiţi de ce? Pentru că acest electorat n-are absolut nicio legătură cu procentele luate de Plăvan la prezidenţiale sau cu procentul-surpriză al USR-ului la Parlamentare.
Oamenilor le place să creadă în iluzii, să facă din lătratul gutural al unui pechinez un balaur cu fălci de oţel. E bine însă să ne păstrăm cu picioarele pe pământ şi să privim realitatea în faţă, fără iluzii sau false temeri. Chiar aşa, la urma urmei, câţi tefelişti sunt şi cam cât înseamnă acest procent în termeni electorali?
Nu sunt sociolog, nu mă bazez pe cifre, însă am bun simţ. O să pornesc de la manifestările de stradă unde se presupune că s-a cam strâns tot electoratul tefelist. Niciodată n-au fost aduşi în stradă(la nivel naţional) mai mult de 200 000 de persoane. Iar când spun asta mă bazez pe estimările halucinante ale site-urilor de propagandă.
La o privire mai atentă vom constata că între cei 200 000 de participanţi n-au fost toţi chiar tefelişti. Au mai fost oameni trimişi de partide, mulţi(poate prea mulţi), oameni venţi la serviciu şi obosiţi de le zdrăngăneau tresele pe sub cămăşile de rivuluţionari, dar şi o grămadă de gură cască. Ca să nu mai adăugăm galeriile care, fie vorba-între noi, n-aveau altă revendicare decât bătălia cu jăndarii.
Dacă ţinem cont de aceste realităţi nu mai rămânem probabil decât cu vreo 100 000 de oameni. Dintre care, o masă consistentă este reprezentată de oengişti, adică de cei care, mai mult sau mai puţin, sunt legaţi de o organizaţie zisă civică(sau în civil?). Aici este nucleul dur, care ţipă cel mai tare, care are dotări, texte, slogane, afişe s.am.d. Ăştia sunt ţipătorii profesinişti, care urlă din convingere pentru că, în funcţie de decibelii produşi se calculează „salarul”. Eu unul estimez acest nucleu dur la aproximativ 20 000 oameni. Aştia sunt cei care urlă bine, dar pe bani, că, deh, foamea face performanţe în domeniul ăsta.
Trăgând linie, cred că electoratul tefelist adevărat numără maxim vreo 80 000 de suflete, deci ceva insignifiant. Nu i-am pus şi pe cei 20 000 de oengişti pentru că ăia urlă de foame, deci ca să-i cucereşti trebuie să cam sari cu banul.
OK, îmi veţi spune acum, cum se poate însă justifica performanţa electorală a celor care sunt sprijiniţi de acest electorat? Ei bine, aici e o şmecherie pe care v-ar putea-o explica ceva mai bine Serge Moscovici. Însă, sincer să fiu, stau să mă şi întreb dacă şmecheria lui Serge va merge aşa, la infinit, cum vor unii. Eu unul cred că nu şi, personal, n-aş miza prea mult pe electoratul tefelist. E extrem de mic şi din ce în ce mai fragmentat. Dar pentru nişte prostovani notorii lupta asta chiar are o miză. Să-i lăsăm aşadar să-şi facă damblalele, iar noi să urmărim această luptă în şi pentru mocirlă.
Autor: Dan Diaconu
Sursa: Trenduri economice
Adauga comentariu