Grindeanu a început ca premier cu promisiuni bombastice în ceea ce privește restructurarea de la zero a României. Era ceea ce românii votaseră, astfel încât toată lumea avea așteptări majore. N-a trebuit decât să se dea acea OUG 13 și securiștii, în frunte cu matrioșka lor în geacă roșie, au pus-o de-o rebeliune. Era imediat după alegerile care credeam că au aruncat definitiv la groapa de gunoi a istoriei acel penibil „guvern zero”, guvern al colonialismului și dictaturii arbitrariului de prin cabinetele de la Bruxelles, Berlin, Paris sau Washington.
Câteva luni mai târziu, guvernul lui Grindeanu intra într-o criză penibilă în care, cel care fusese numit premier se lipise precum un copil de grădiniță pe scaunul de la Palatul Victoriei. A trecut impasul, Grindeanu s-a dovedit a fi securist, iar în locul lui a fost teleportat de nicăieri Tudose. Individul, cam bolovănos și din topor a avut un discurs excelent de început. Dacă-l ascultai mai mai că-ți închipuiai că, în doi timpi și trei mișcări, va institui un naționalism economic pe model Trump. Aiurea. Declarațiile au trecut, apa a băltit în continuare și, precum Grindeanu, Tudose s-a dovedit a avea aceleași apucături de UM. OK, ne-am spus, asta-i țara. Ei sunt prea mulți, în timp ce noi prea puțini.
Și-așa am ajuns la Viorica, blonda prin ochii căreia pare a se vedea – vorba bancului – „Space: the final frontier”. Fac parte dintre cei care n-o consideră pe Veorica proastă, mai ales că, într-un trecut nu prea îndepărtat, am și schimbat câteva vorbe cu ea. Știm însă cu toții că alegerea ei s-a datorat exclusiv caracterului său – să-i spunem – ascultător, disciplinat. Prin Viorica Dăncilă, Guvernul e condus de Dragnea mai bine decât dacă Dragnea ar fi în funcție. Și, pentru ca lucrurile să decurgă fluent, toți consilierii Vioricăi sunt oameni de-ai lui Dragnea, care simt și cugetă în același ritm. Asta nu-i obligatoriu un lucru rău. Țărănușul de Teleorman e om cu personalitate și, dac-ar fi să gândim corect, am realiza că, după câștigarea alegerilor, corect ar fi fost ca postul de premier să-i revină. A trebuit să se flexeze întreg mușchiul mafiei securisto-justițiabile pentru a-i interzice acest lucru absolut normal, iar el, în loc să se bată cu sistemul abrogând acea lege cretină, a ales calea fușărelii, a conducerii prin telecomandați, fapt ce-a condus la cele două crize politice consecutive de la începutul guvernării PSD.
Mandatul Veronicăi a fost ceva mai coerent, însă și aici s-a cam bătut pasul pe loc. Desigur, Olguța a lucrat bine la Muncă implementând ceva mai coerent Legea Pensiilor, Finanțele au lucrat bine, iar Justiția, în ciuda criticilor, a reușit implementarea unor măsuri legislative care ne-au adus ceva mai aproape de realitate. De asemenea, s-a reușit îndepărtarea sinistrei telecomandate de la DNA și înființarea Secției pentru Investigarea Magistraților, organism mai mult decât necesar în peisajul haotic, golănesc și mafiot al justiției dâmbovițene.
S-a reușit chiar și-o lovitură de trăsnet aplicată inițial mafioților care-și propuseseră să exploateze pe gratis gazul din Marea Neagră. Însă, „lovitura de trăsnet” s-a dovedit a fi un banal pârț. După câteva momente de perplexitate, mafioții au intervenit prin canalele cunoscute ale ambasadelor și-au întors acea taxare la un nivel rahitic. Ceva mai târziu avea să vină celebra OUG 114 pe care, mulți dintre noi, am considerat-o revanșa. Se introduceau modalități de taxare în paralel cu limitarea posibilității celor taxați de a „externaliza” taxele spre consumatori. În domeniul energiei se limita prețul, în paralel cu introducerea unei noi taxe care mai scotea ceva din jaful generalizat. În domeniul bancar, acolo unde preacuvioșii mânuitori de hârtii goale duc profiturile pe unde-apucă, s-a găsit o metodă extrem de deșteaptă: taxarea activelor bancare în funcție de indicele ROBOR. Exact așa cum sunt taxați clienții de către cei care-i împrumută, la fel urmau să fie taxate și băncile. Ce credeți că s-a întâmplat? Indicele ROBOR a început, ca prin minune, să scadă. De ce, e limpede: era un indice fals, manipulat de către bănci, în funcție de nevoile lor. Iar patronul acestei scheme de fraudare a populației era Banca Antinațională a României.
O perioadă am crezut că lucrurile vor rămâne așa cum fuseseră stabilite, însă intuiția îmi spunea că vom avea de-a face cu un blat. Când băncile au început din nou să crească ROBOR-ul mi-am dat seama că mișcarea e iminentă. Și uite-așa a ieșit din nou Veorica să ne spună victorioasă că a intervenit pe OUG 114 și că va face mici modificări. În domeniul energiei taxa s-a transformat din tigru în iepure rahitic, iar în ceea ce privește băncile s-a petrecut, în mare, același lucru. Mai spunea Veorica o chestie care aparent părea interesantă: că nu se va mai folosi ROBOR-ul în contractele dintre bănci și consumatorii persoane fizice. Am crezut că vor folosi un indice obiectiv – cel mai potrivit fiind inflația. Aiurea! Practic ROBOR-ul a fost înlocuit de un nou ROBOR în care media e calculată puțin diferit, dar jocul este făcut tot de către bănci.
În consecință, din tot OUG 114 s-a cam ales praful. În plus, îmi cam spune lumea că băncile au răsuflat ușurate întrucât, profitând de abulia OUG 114, s-au apucat de disponibilizări masive. Desigur, planurile existau de dinainte, doar digitalizarea după care gâfâie și care promite să le îngroașe serios buzunarele(doar scapă de-o mulțime de angajați și monopolul e tot ăla). În acest context, OUG 114 le-a venit ca o mănușă. Și-acum, pentru ca treaba să fie treabă, Dragnia le face și mult așteptatul cadou de Paști, anume scutirea de taxă.
Făcând o retrospectivă, putem vedea limpede că în toată guvernarea actuală PSD&ALDE nu s-a făcut altceva decât declarații sforăitoare, arătări ale pisicii și retractări. Sau blaturi. Mi-e greu să spun asta, însă aceasta-i realitatea: singurul partid care iese cât de cât din corul de bocitoare impus de Bruxelles, Berlin, Washington s.a.m.d. nu pare a fi capabil – în afara unor treburi de suprafață – decât de blaturi jenante.
În loc să taie din rădăcini mafia pensiilor speciale prin impozitarea celor care depășesc – să spunem – de trei ori media salariului, pesedeii au intrat mai mult în troacă făcându-se că nu văd jaful prin care sunt mulțumiți slujitorii destoinici ai sistemului ilegal de putere. În loc să stopeze furturile golănești prin impozitare și taxare corectă, doar au arătat pisica și-apoi au revenit. Oare de ce s-au făcut toate acestea? Am dreptul să mă gândesc la blaturi? De ce oare, la atâta amar de vreme de la chelirea pădurilor autohtone, încă nu s-a luat decizia stopării exportului de lemn brut sau de peleți? Și-acestea sunt doar câteva întrebări.
Dezastrul e că partidul lui Dragnea, fără a face mai nimic, a rămas fără suflu. Alegerile le vor pierde într-un mod jalnic, puterea le va fugi din mâini, iar cei care se vor întroniza după sunt adepții radicalismelor economice, cei care ne vor lăsa cu tot fundu-n baltă. Din păcate asta urmează întrucât până acum nu s-a reușit construirea unui adevărat partid național care să fie capabil să bată cu pumnu-n masă și să spună hotărât: PÂNĂ AICI, HOȚILOR!
Autor: Dan Diaconu
Sursa: Trenduri economice
Adauga comentariu