V-am spus într-un articol recent că urmează un picaj generalizat al piețelor deoarece țările cu resurse nu mai acceptă manipularea prețurilor. Un exemplu este petrolul. Occidentul, prea încrezător în propria-i putere, a crezut că poate elimina pe oricine prin simpla sa voință. Doar că, așa cum am văzut și la scară mai mică, există viață și fără Occident.
Evoluția tehnicii de calcul a dus la o capacitate extremă de control a activității. Un singur pas greșit și în câteva fracțiuni de secundă ești „închis”. Nu mai ai acces la piețe, nu mai poți face transferuri internaționale, nu mai poți beneficia de banii tăi. Rușii, înaintea sancțiunilor majore, au mai avut un episod în care lovitura a ajuns până la cetățenii de rând care nu-și mai puteau utiliza cardurile. Practic, cu toate că aveau card rusesc, aparținând unei bănci rusești, nu mai aveau acces la disponibilități deoarece era un card emis sub sigla unei organizații internaționale de carduri. Atunci probabil s-au trezit, înțelegând cât de adânc este implementat „virusul”. Într-un timp record și-au dezvoltat propria infrastructură de carduri(MIR) și propriul sistem de mesagerie financiară(SPFS), echivalent al SWIFT. Culmea, infrastructura de carduri le-a fost implementată de o firmă belgiană, OpenWay, producătoarea celor mai bune softuri pentru organizațiile internaționale de carduri.
Ceea ce doream să vă arăt este că digitalizarea și automatizarea au reușit să creeze un control strict al piețelor, astfel încât, în timp record, te poți trezi în afara lor. Chestiunea paradoxală e că tocmai această „eficiență extremă” le-a revelat partenerilor comerciali ai Occidentului lipsa de putere pe care o au atunci când adoptă sistemele manipulate de Vest. Nu e normal ca cel care organizează o piață să fie și concurent pe acea piață. E o chestiune logică, dar care a fost atent ascunsă de propagandă.
Sancțiunile aplicate Rusiei au fost la o scară nemaivăzută până acum. Puterea absolută asupra piețelor a făcut ca SUA să se considere îndreptățită să declanșeze un adevărat atac financiar nuclear asupra Rusiei, închizându-i practic întreg accesul la piețele internaționale. Mulți au crezut că se va stinge lumina în Rusia. Doar că nu-și făcuseră temele foarte bine.
Atât de mare a ajuns infatuarea Occidentului încât a crezut că poate impune Rusiei o limită maximală la care să-și poată vinde produsele. Un șantaj ordinar: „dacă vrei să-ți vinzi petrolul, trebuie s-o faci la un preț maxim de 60$ pe baril, altfel îți blocăm tranzacțiile”. La fel și pe piața cerealelor: „degeaba ești cel mai mare producător mondial deoarece nu te lăsăm să vinzi”.
Culmea, atât de încrezători au fost occidentalii încât chiar au crezut că vor băga Rusia în mocirlă. Cel puțin pe piața petrolului, erau numeroși analiști care explicau doct cum Rusia va muri deoarece tot petrolul său e transportat de vase occidentale, e asigurat de societăți occidentale și e tranzacționat prin sistemele și pe piețe occidentale. Degeaba ai produsul în condițiile în care de la sondă până la banii din cont totul e controlat de sistemele occidentale.
Culmea, rezolvarea s-a dovedit mai simplă decât ne-am fi imaginat. Rusia a activat o imensă flotă-fantomă prin intermediul căreia își transportă hidrocarburile oriunde în lume, de asigurat le asigură prin intermediul propriilor asigurători, iar de tranzacționat o face ori direct, ori prin sistemul propriu legat la CIPS, atunci când folosește yuanul ca monedă de schimb. Ce-a rezultat din toată această încrengătură? Nu doar independența petrolul rus, un cost mult redus, dar și o eficiență mai mare în operare. Culmea, în tot acest timp, Rusia și-a vândut petrolul peste plafonul impus de G-7, reușind și să impună creșterea prețului petrolului la nivel mondial, ajuns acum aproape de bariera de 100$. După ce se va sparge această barieră, nu cred că petrolul va scădea decât strict ca excepție sub fatidicul nivel care se va transforma în prag de suport.
Rușii nu sunt singurii. Experiența lor le-a atras atenția multora. Tot fenomenul care se petrece în BRICS este unul de rupere de piețele occidentale. În urmă cu câteva zile am văzut un acord de schimb direct între Egipt și Emiratele Arabe Unite. Deja „conectarea directă” a prins mai mult decât și-ar fi dorit occidentalii. Și nu e nevoie să fii din afara cercului lor pentru a adopta măsuri similare. Un exemplu este cel al țărilor din Asia de Sud-Est care și-au interconectat sistemele de plăți, astfel încât tranzacțiile directe ocolesc dolarul, iar piața lor internă funcționează mult mai rapid și mai eficient decât orice altă piață păstorită de Occident.
De fapt, ceea ce vedem e un fenomen pervers cu care ne vom întâlni deseori de-acum înainte. Tehnica a fost cea care a instaurat supremația Occidentului, dar, în mod aproape paradoxal, tehnica e cea care-o îngroapă. Tehnica are puterea de scăpa din mâinile monopoliste, fiind fluidă și găsindu-și mereu drumul său de evadare. Acum, pe coama tehnicii se ridică China care și ea, la rândul său, va fi răpusă tot de tehnică. E un fenomen pervers vizibil celor care sunt atenți la nuanțe. Zeul își devorează întotdeauna preotul cel mai docil.
De fapt jocul este mult mai mare și, așa cum am spus în mai multe rânduri, trebuie să fim deosebit de atenți la el. Ceea ce vedem nu e, în sine, o victorie a Rusiei, a Chinei sau a mai știu eu cui, ci e o victorie a tehnicii. V-am atras atenția în mai multe rânduri, dar am fost luat în râs, motiv pentru care v-o repet: tehnica acționează ca un sistem, care-și vede propriul interes. Cu fiecare victorie pe care o parte o înregistrează asupra altei părți, rolul tehnicii se statutează și mai mult, trăgându-și seva atât din înfrângerile unora cât și din câștigurile celorlalți. Dacă vă veți detașa puțin, veți înțelege că ceea ce se petrece e mult mai înfiorător decât s-ar putea crede. Și asta pentru că monstrul tehnic este unul absolut depersonalizat. Însă, în ciuda acestei depersonalizări a sa, acțiunile îi sunt coerente, reușind să cucerească lumea tocmai ca efect al acestei lipse aparente de personalitate.
Chiar dacă la capătul butoanelor vedem ruși, americani, chinezi sau mai știu ce societăți oculte, realitatea este că, din ce în ce mai mult, jocurile sunt făcute de butoane, nu de cei care cred că le mânuiesc. O să înțelegeți asta atunci când băncile și sistemul băncilor centrale – jucători care formează probabil cea mai puternică mafie a istoriei – vor fi suflate de pe fața pământului precum un obiect nefolositor, insignifiant. Iată răsăritul Noii Lumi! Una perfect impersonală, tiranică în egală măsură cu toți, motiv pentru care toți ne vom agăța mereu cu speranță de ea. E o dependență tragică, fatală, care n-a mai fost văzută până acum! Ăsta e vântul schimbării!
Autor: Dan Diaconu
Adauga comentariu