Una dintre cele mai frecvente erori pe care le fac oamenii normali – probabil cea mai dezastruoasă dintre toate – este aceea că nu înțeleg faptul că există oameni eminamente răi. Pare o bagatelă ceea ce spun, dar, așa cum veți vedea în continuare, nu este. Probabil vă gândiți că oricine știe că „sunt oameni buni și oameni răi”. Așa e, fiecare dintre noi are doza sa de „nebunie”, fiecare face câteodată un rău, fie că-și dă sau nu-și dă seama. Eu însă mă refer la cu totul altceva.
Omul normal, după ce face un rău are regrete. Asemeni lui Raskolnikov. Întreg „aparatul său moral” – care-i unul natural – începe să judece fapta, în urma acestei judecăți apărând regretele. Chiar dacă pe moment acțiunea pe care ai săvârșit-o pare „justificată”, cu trecerea timpului „aparatul moral” judecă faptele din ce în ce mai obiectiv, scoțând la iveală nuanțe care la momentul respectiv n-au fost luate în considerare. Totul e similar judecății pe care-o face un judecător corect din lumea reală, cu deosebirea că această judecată ne vine din interior și astfel ne înflorește în suflet regretul și, de ce nu, dorința de a face o reparație celui vătămat.
Cei la care mă refer eu azi sunt ceilalți, cei eminamente răi. Ei nu au niciodată niciun regret și, mai mult, ceea ce omului normal îi provoacă repulsie, lor le provoacă plăcere. Acesta este mecanismul pe care omul normal nu-l poate pricepe deoarece acesta se raportează la „natura umană” pe care-o simte în el. Doar că aceste personaje despre care vă voi vorbi suferă de o inversiune teribilă care-i face absolut diferiți de noi.
Până aici lucrurile nu ar fi grave. N-ar trebui decât să-i identificăm și să ne ferim de ei. Doar că au o caracteristică teribilă: dispun de o excepțională capacitate nativă de manipulare. Știu mai bine ca oricine altcineva să-i manipuleze pe cei din jur, să-i „inspire” și să se facă plăcuți. Stăpânesc arta seducției, sunt actori desăvârșiți și știu să mimeze la perfecțiune sentimentele. Sentimente pe care ei nu le au! Sunt înzestrați doar cu o dorință teribilă de a-și îndeplini plăcerea care – consideră ei – li se cuvine și care constă în a le produce rău celorlalți. Ca să înțelegeți despre ce vorbim, vă voi da un exemplu: v-ați uita la fotografii luate de la locul unei crime oribile? Sau la un clip filmat acolo? Majoritatea ar respinge din start deoarece ar ști bine la ce să se aștepte. Poate că, unii, la un moment dat, ar fi tentați de curiozitate să vadă ce-i atât de teribil acolo, dar după ce ar vedea primele imagini ar avea un sentiment atât de puternic de repulsie încât n-ar mai continua să se uite. Există însă unii care nu doar că s-ar uita, ci chiar ar fi absorbiți de priveliștea macabră, simțind o plăcere intensă în timp ce privesc acele imagini brutale. Aceștia sunt cei pe care vreau să vi-i aduc azi în atenție.
Ce pot să vă mai spun despre ei? Sunt solitari. Neavând sentimente nu simt absolut nimic pentru nimeni. Sunt reci, de aceea îi vedeți deseori celibatari. Însă nu-i o regulă. De multe ori sunt căsătoriți și au copii. O fac însă doar pentru a-și asigura o perdea de fum care-i face mai ușor de confundat cu oamenii normali, căutând prin această stratagemă să obțină acceptarea celor normali. Sună înfricoșător? Este! Acești oameni n-au niciun scrupul și-și supun familiile unor cazne greu de imaginat. Mai înfiorător e că vecinul simpatic de lângă tine poate fi unul dintre ei.
Sunt mulți? Destui. Statistica ne spune că cei având o astfel de disfuncționalitate reprezintă aproximativ 1% din populație. Pare puțin, dar e suficient cât să ai unul în proximitatea ta. Poate chiar alături de tine la locul de muncă. Partea înfiorătoare însă abia acum vine.
Acest tip de individ adoră să fie apreciat, să se afle în lumina reflectoarelor. E capabil să se urce realmente pe cadavre pentru a obține „acceptarea”. Și, odată ajuns în vârf, face absolut orice pentru a rămâne, dar și pentru a-și asigura plăcerea bolnavă, anume chinuirea celorlalți, culminând de multe ori chiar cu crima. De aceea probabilitatea să-i vedeți pe toți aceștia spre vârful societății e mult mai mare decât la bază. De altfel, cei de la bază sunt criminalii care populează pușcăriile, în timp ce cei de la vârf sunt la fel de criminali, doar că știu să se ascundă. Iar, de cele mai multe ori, crimele lor sunt crime de masă, efectuate cu sânge rece. Ei sunt atât arhitecții războiului, cât și criminalii abili de la vârf, înconjurați de un cerc intern la fel de depravat, care execută crime oribile care rămân „neelucidate”. Dacă vi se păreau incredibile întâmplările scoase la lumină de cei de la Q, conștientizați că acestea sunt mai mult decât reale. Da, sunt oameni care fac toate acele monstruozități pentru că asta le provoacă plăcere!
Suntem obișnuiți să considerăm că există structuri oculte care împing la putere aceste exemplare. E doar parțial adevărat. Structurile oculte sunt formate din două categorii de oameni: cei eminamente răi – care reușesc să se strecoare la vârful structurii – și proștii creduli care asigură masa de manevră și care execută totul întocmai cum a dictat șeful, fără să mai treacă printr-un filtru rațional. Mai mult, nu vă gândiți că structura e cea care-i leagă pe oamenii de acest tip. Nu, ei sunt legați natural unii de ceilalți, au capacitatea de a se identifica și de a acționa la unison, ca și cum ar gândi cu același creier. Așadar nu închizându-le structura reușiți să-i prindeți, ci identificându-i.
Înainte de a termina vă voi da câteva exemple din lumea noastră. Vă voi spune că ultimii doi președinți ai României, băsescu și Plăvanul sunt oameni din această categorie. Sprijinul extern necondiționat pe care-l au le vine tocmai din cauză că au contactele necesare la cei ca ei. Știu să „se miroasă” unii pe alții. V-ați întrebat vreodată care-i motivul pentru care liderii UE nu au copii? De ce toți susțin la unison aberații? Iată o explicație. Vă voi mai spune și că acest de indivizi preferă promiscuitatea, aceasta fiind forța care a transformat societatea noastră într-una pornografică.
O altă întâmplare pe care ar fi bine să o înțelegeți este confruntarea dintre oamenii de acest tip și cei normali. Ați văzut cât de ușor l-a învins băsescu pe Năstase, în ciuda faptului că Năstase părea a avea toate pârghiile posibile? Aiurea, era doar o aparență. În realitate băsescu știa că are în mână toate pârghiile conduse de indivizi ca el, pârghii care acționau în favoarea sa fără a le da un ordin direct. Un alt eveniment a fost cel al măturării lui Crin Antonescu de pe scena politică. Nu-i nimic inexplicabil în tot acel eveniment, doar că nu sunt publice detaliile. Vă voi spune în premieră că bietul Crin a fost subiectul unui șantaj oribil. Dar, chestia pe care n-o știe nici el, este aceea că „trădătoarea” care-a dat cheia șantajului a fost „apropiata” lui, cea care-și ascunde abil pornirile în spatele relației pe care-o deturnează cum vrea din cauza naivității lui Crin și a psihicului său destul de fragil. Îi dau doar o sugestie: să-și amintească singur cine l-a pus să vorbească în engleză în fața camerelor la vizita reprezentantului FMI. O să aibă o revelație!
Închei aici, nu înainte de a vă recomanda să vă puneți între paranteze sentimentele atunci când vă simțiți iremediabil atrași de o persoană. Căutați să vedeți dacă nu sunteți manipulați. Studiați cu atenție relația și încercați să urmăriți privirea celui vă fascinează atunci când nu vă observă. S-ar putea să aveți o surpriză constatând ura care îl/o animă. E obligatoriu să treceți printr-un asemenea filtru toate relațiile pe care le aveți. Altfel veți deveni victime.
Ultima întrebare care probabil vă frământă este dacă s-ar putea scăpa la nivel de societate de aceste tipologii toxice. Răspunsul este afirmativ. Există metode de detecție a acestor devianți, metode cât se poate de obiective. Se pot face analize care să demonstreze fără drept de apel acest lucru. În mod normal cei de acest tip ar trebui eliminați din societate, duși undeva, într-o zonă izolată și lăsați să trăiască împreună. Însă mai e o întrebare: cum poți face asta acum, când societatea este condusă de ei cu mână de fier?
Autor: Dan Diaconu
Adauga comentariu