La Revoluţie, după ce căzuse Ceauşescu şi treburile se mai aşezaseră, au început să sosească veştile de peste Prut. Atunci mă gândeam că, după ce am scăpat de comunism nu mai avem decât un singur obiectiv ca naţiune, anume reîntregirea ţării. Şi veştile păreau îmbucurătoare.
Când Republica Moldova şi-a declarat independenţa m-am bucurat ca toată lumea. A fost însă şi un moment în care am simţit că ceva nu e în regulă. Cu ocazia festivităţilor prilejuite de declararea independenţei, a ieşit pe scenă regretata poetă Leonida Lari, cu un discurs unionist. De fapt ceva mai mult decât unionist întrucât le explica celor prezenţi acolo un element cât se poate de pragmatic. Citez din memorie: „Ce se va alege din ţara noastră dacă vom rămâne aşa singuri? Vom fi o zonă buffer între Est şi Vest, permanent hărţuită şi de-o parte şi de alta. Dacă ne vom uni cu fraţii noştri, nu doar că vom reîncepe istoria de unde am lăsat-o, dar vom avea puterea să rezistăm vremurilor într-o ţară mai mare care e şi a noastră”. Ţin minte că mi-au dat lacrimile la acel discurs, doar că ceva îmi spunea că treburile nu prea sunt în regulă. Mulţimea din piaţă n-a mai aplaudat atât de entuziast, aşa cum fuseseră aplaudate restul discursurilor.
Ceva mai târziu, mi s-a părut dubios modul în care preşedintele de atunci al Republicii Moldova răspundea reporterilor români care, entuziaşti, îl întrebau despre unire. De fiecare dată para cu ceva de genul: „să aşteptăm să vedem ce facem. Acum dacă punem două sărăcii la masă nu facem nimic. Mai întâi să creştem economic şi apoi vedem ce-i de făcut”. Oare aşa gândiseră nemţii atunci când s-a pus problema unirii? – gândeam eu cu mâhnire.
Şi-a venit momentul 3, cel al vizitei la Chişinău. Mergeam acolo cu inima deschisă, abia aşteptam să-i cunosc pe „moldovenii mei”. A fost o tragică deziluzie. Din foarte multe zone am simţit ostilitate, lumea se uita la noi, cei din grup, ca la nişte extratereştri. Nu ne-a făcut nimeni nimic, dar nici mare prietenie n-am simţit. Una dintre puţinele excepţii a fost un nene care vindea cărţi de istorie şi hărţi ale României Mari. Am simţit la acel om ceea ce credeam că voi simţi la toţi ceilalţi. Tot el mi-a explicat şi care-i motivul: tot comunismul, în şcoli li se spunea că de peste Prut vin spionii care luptă împotriva lor şi a URSS. Practic, după o viaţă întreagă în care fuseseră spălaţi pe creier, venea libertatea, dar ea nu venea la pachet cu rezolvarea deformărilor produse de educaţia sovietică. Am văzut atunci cum acolo nu mai aveam de-a face cu români, ci, de multe ori, cu o specie modicată profund. Evident, nu era vina lor că au fost victime ale istoriei. Vina era a noastră, a celor care nu înţelegeam că acel străin pe care-l vedeam trebuia mai întâi „deprogramat”. Nebunia noastră cu unirea nu făcea altceva decât să „le confirme” celor de-acolo propaganda sovietică pe care o învăţaseră în şcoal şi care le spunea că „românii hrăpăreţi vor să pună mâna pe ţara lor”.
Am plecat de-acolo cu un gust amar şi, de fiecare dată când le spuneam celor de-aici s-o lase mai moale cu unirea că nu e nici vorbă de aşa ceva, se uitau la mine exact ca la un extraterestru, ca la un dubios care n-are habar de „dorinţa istorică a românilor de-a fi împreună”. Eu unul, la acea vizită am fost lovit în moalele capului şi, de fiecare dată când mai răzbăteau prin presa de-aici informaţii despre ostilitatea moldovenilor în ceea ce priveşte unirea, le tot spuneam amicilor mei: „vedeţi c-am avut dreptate?”.
Poate mai ţineţi minte povestea cu fătuca aia cântăreaţă care-şi luase cetăţenia română şi care, interogată fiind de fanii ei de-acolo aupra cetăţeniei, s-a justificat cum că „n-o interesează Romnia, ci doar că merge prin Europa fără viză”. Mai ţineţi minte? Atitudinea a fost aceeaşi pentru mult prea mulţi dintre cei cărora băsescu le-a dat cetăţenie printr-o procedură simplificată. Mă rog, idiotul ăla a făcut-o doar pentru a-şi mări baza sa electorală.
Să revenim acum la prezent. Conduşi fiind de o gaşsă de trădători – de fapt de o gaşcă de marionete imbecile – ne aflăm într-o situaţie limită. La ora actuală conflictul este strict între Rusia şi Ucraina. Ucrainenii au tot interesul să extindă conflitul şi, în final, să se ajungă la o confruntare Rusia-NATO. De aceea dau cu băţul prin gard la Republica Moldova. N-am nici cea mai mică îndoială că exploziile de la Tiraspol au fost operaţiuni sub steag fals, la fel de bine cum n-am nici cea mai mică îndoială că, la ora actuală, cel mai bine pentru Republica Moldova este să-şi declare neutralitatea faţă de conflict. La fel cum şi pentru noi e valabil acelaşi lucru.
Ce s-a întâmplat de fapt? Marionetele de la noi – alături de marioneta de peste Prut – au început să lanseze „ipoteze” legate de o unire a Republicii Moldova cu România pentru ca Republica Moldova să beneficieze de „scutul NATO”. E o prostie! Rusia acum nu ameninţă Republica Moldova! De asemenea, Romînia nu e pregătită să integreze Republica Moldova. Şi, mai presus de orice, moldovenii NU VOR UNIREA CU ROMÂNIA! O scriu cu litere mari ca s-o priceapă toţi. Nu, nu vor! Probabil 20% dintre moldoveni sunt unionişti, în rest marea majoritate e ori indiferentă(dar indiferentă la modul „să rămână ca acum”), ori ostilă de-a dreptul. De asemenea, Republica Moldova are o situaţie etnică destulde complicată, având mai bine de 20% din populaţie vorbitoare nativă de rusă. Cred că înţelegeţi situaţia.
Culmea, SUA ne împinge pe noi să înghiţim mărul otrăvit moldovean. De ce? Ar spori nervozitatea rusă, care ar trece la o ofensivă şi-n Moldova. Nu vă gândiţi că SUA ar acţiona în vreun fel altfel decât mediatic şi prin vânzarea de arme către noi. Ei vor doar să disipe concentrarea rusă pe Ucraina şi, la intrarea ruşilor în Moldova vor spune că nu ne pot apăra deoarece n-au recunoscut încă unirea sau mai ştiu eu ce altă aberaţie. Astfel, pentru noi Moldova ar deveni un măr otrăvit, la fel cum pentru ei România s-ar dovedi un măr otrăvit. Iar în final vom pierde şi noi şi ei.
De asemenea, ucrainenii au tot interesul să extindă conflictul acolo. De aceea bagă băţul prin gard propunând Republicii Moldova să intre ei cu armata acolo pentru a-i învinge pe ruşi. Păi odată intraţi nu-i mai văd ieşiţi, doar sunt acelaşi neam ca ruşii. Să stea acolo şi să se bată ei cu ruşii până le-or ieşii ochii şi unora şi celorlalţi!
E o situaţie mai mult decât complicată. În ceea ce priveşte unirea, probabil acesta ar fi cel mai prost moment posibil. Cu siguranţă unirea nu se va realiza, dar ceea ce vom obţine va fi o intrare aberantă într-un conflict cu Rusia. Iar NATO nu va interveni deoarece – vor spune ei – ne-am încălcat angajamentul de a nu modifica graniţele. Astfel, maxim vom obţine o unire temporară, dar după îndepărtarea Republicii Moldova de România s-ar declanşa o mişcare centrifugă în mai multe părţi ale ţării. Sfatul meu e simplu: trebuie să stăm pe margine. Iar dacă e vorba să recuperăm ceva, atunci să ne recuperăm toate teritoriile noastre, inclusiv Bucovina şi sudul Republicii Moldova. Dar asta nu se va putea face acum! România trebuie să înveţe jocul neutralităţii, joc pe care nu l-a practicat niciodată. Doar aşa ne vom putea transforma într-o insulă de stabilitate care va atrage ca un magnet restul teritoriilor. Teritorii care vor dori singure să se alăture ţării-mamă, nu forţate de politiceni sau alte evenimente contextuale.
În final vă atenţionez asupra faptului că trădătorii vor să treacă prin Parlament o lege care le-ar permite să aprovizioneze Ucraina cu arme. Poate că ar fi momentul să se reia telefoanele către parlamentari pentru a evita un adevărat dezastru. Nu vă luaţi după jigodiile făţarnice care v spun că „nu-i nimic” sau că „aşa fac toţi”. A intra ca prostul într-un conflict cu Rusia, fără doar şi poate e o nebunie. Obligaţi-vă parlamentarii pe care i-aţi votat să nu treacă această aberaţie prin Parament! Altfel va fi vai de noi.
Autor: Dan Diaconu
Fiind prea aproape de conflict, nu trebuie sa trimitem arme acolo.
Practic iar devenim agresori.
Romania nu trebuie sa livreze arme Ucrainei.