De ceva vreme tot vreau să scriu despre Argentina, locul în care SUA își împinge viguros o nouă păpușă telecomandată: Javier Milei. Având o presă ultra-favorabilă, fiind zugrăvit în culori vesele, Javier Milei pozează într-un candidat minune, venit aproape forțat de conștiința sa care-i dictează să transforme Argentina într-o lume mai bună.
Biografia o are impecabilă, la fel ca uSeRIștii de la noi, frumos cosmetizată de personal calificat. Vine din mediul universitar și, ni se spune cu emfază, este autor a peste 50 de lucrări științifice. De asemenea, pentru a adăuga greutate, el spune că este adept al școlii austriece și că vrea să transforme Argentina într-o societate libertariană. În special fătucile cad fascinate de emoție în fața „marelui cavaler” nepieptănat.
În general, în momentul în care ai parte de asemenea fenomene, trebuie să te menții circumspect. Cu toate că pentru omul simplu faptul că cineva are „peste 50 de lucrări științifice” poate părea ceva extraordinar, pentru cei care cunosc chichițele lumii universitare chestiunea e de-a dreptul hilară. Asemenea „lucrări științifice” fac parte din activitatea universitară. E o inflație de „lucrări științifice”, care mai de care utilizând un limbaj lemnificat, menit a ascunde compilația de plagiate. Orice om care cunoaște fenomenul „științific” universitar vă poate confirma ceea ce am scris aici. Peste 98% dintre aceste lucrări așa-zis științifice au valoare zero! Și s-ar putea să mă fi înșelat în privința procentului de maculatură care probabil e chiar mai mare!
Dar să trecem peste aceste considerații de ordin general. Am fost totuși interesat să văd ce are a spune individul, astfel încât m-am uitat pe două dintre cărțile sale: „Libertad, libertad, libertad: Para romper las cadenas que no nos dejan crecer” și „El camino del libertario”. M-aș fi așteptat la un stil vioi, specific Americii de Sud, dar am dat peste un limbaj bolovănos, cu idei tratate superficial, cu pretenția de a dezvălui dedesubturi care, în cele din urmă, se dovedesc a fi banalități cunoscute de oricine. Înțelegeți vă rog că, dacă unul ca mine – care e de acord cu multe dintre ideile ambalate de Milei – spune că avem de-a face cu niște fițuici aberante, asta e cu adevărat grav! Se identifică de la o poștă în scrierile individului o superficialitate extremă și acea șmecherie de „compilator universitar” care elaborează materiale din 2-3 surse doar pentru a-și pune numele și pentru a-și menține scorul universitar. Dezordinea exterioară a individului trădează o fire dubioasă, incapabilă să ducă lucrurile până la capăt. Iar în ceea ce privește ideile pe care le promovează, acestea sunt menite doar a menține oligarhia din spatele său.
Iată că a venit momentul în care dăm cărțile pe față în ceea ce-l privește pentru a putea înțelege cum funcționează sistemul de paiațe hegemonice. În realitate Milei este un individ care nu prea are habar pe ce lume trăiește. În spatele său se află nimeni altul decât Mauricio Macri, fost președinte, oligarh și criminal. În timpul președinției lui Macri, în 2017, cei 44 de marinari ai submarinului Ara San Juan și-au pierdut viața. Submarinul a avut o defecțiune tehnică gravă, s-a scufundat și a fost găsit abia un an mai târziu. În spatele scufundării stă o poveste de corupție cu prestarea unor servicii de întreținere pe mulți bani, servicii care n-au fost efectuate niciodată. Rudele marinarilor au început să se agite în vederea tragerii la răspundere a vinovaților, iar Macri a ordonat serviciului secret spionarea acestora și intimidarea lor. Este doar una dintre multele afaceri de corupție ale lui Macri, cel care n-a știut decât să critice politicile familiei Kirchner, în timp ce ducea Argentina în dezastru economic.
Cum Macri este compromis, a fost împinsă în față paiața Milei, ca o alternativă „radicală” la tot ce-a fost în Argentina. Macri este vârful unei întregi rețele de „Chicago Boys” argentinieni, având ca scop menținerea țării în siajul SUA. Fac asta pe extrem de mulți bani, cu ajutorul unor campanii furibunde în care întreaga medie e controlată. De exemplu, Milei susține desființarea Băncii Centrale și trecerea la o economie dolarizată. Ce alt act de subordonare totală intereselor americane ați mai văzut până acum? Și ce altă condamnare la sărăcie extremă a unui popor care și-așa nu a dus-o grozav niciodată poate fi mai rapidă și mai eficientă pentru asasinarea sa?
Faptul că regele e gol, că nu are habar despre ce vorbește, o dovedește o altă întâmplare de dată recentă. Milei a cerut ca, în cadrul dezbaterii de săptămâna viitoare, să citească un text anterior pregătit. Consiliul Electoral Național a respins cererea lui Milei bazându-se pe o chestiune de bun simț: orice posibil președinte trebuie să fie capabil să-și susțină programul de guvernare vorbind liber, nu citind de pe o foaie ceea ce i-au pregătit consilierii.
Ăsta e sistemul, ăștia sunt oamenii. Vă voi mai spune doar că Milei joacă un teatru prost. Spune că păstrează tăcerea pentru a lăsa să vorbească … drujba. Ce-i asta? E simbolul campaniei sale. Milei spune că va tăia cheltuielile publice cu drujba. E chiar de râs faptul că, la întrunirile sale, cei care nu știu despre ce e vorba, ajung să se sperie deoarece susținătorii săi, înarmați cu drujbe, fac un scandal infernal. Iar „tăcerea lui Milei” îmi aduce aminte de campania electorală a retardatului de la Cotroceni, cea în care n-a avut curaj să dea piept cu contracandidații spunând că nu vorbește cu cei care sunt reprezentanții „corupței”(sic!).
Iată un nou clovn care iese la mezat. Sunt tare curios să văd dacă argentinienii vor ajunge să voteze un asemenea specimen!
Autor: Dan Diaconu
Sursa: https://trenduri.blogspot.com/2023/11/clovni.html#more
Adauga comentariu