Analize și opinii

Dacian Cioloș. Șansa zero

Sigur nu l-ati uitat pe domnul acela cu care ne-am trezit peste noapte premier. Ma rog, un fel de a spune peste noapte. Ca doar n-a sunat Iohannis la Bruxelles sa intrebe daca e vreun baiat bun pe acolo care sa vrea o functie de prim-ministru si, coincidenta, tocmai Ciolos a raspuns la telefon. Doar cei cu handicap mintal accentuat mai cred ca Guvernul Ponta a cazut fara ca Dacian Ciolos sa nu fie pregatit pentru a-i lua locul. Sa fim realisti, cand Europa vrea ceva nu mai conteaza ca nu are dreptate. Ramane ca ea.



Pentru ce au facut tehnocratii lui in singurul an de guvernare, vorbeste lumea in oras ca nu ar ajunge un dictionar de injuraturi. Ar mai fi nevoie de cel putin doua, indiferent cat de agresiv ar comenta chestiunea sustinatorii lui.

Independent de cine?

Domnul Dacian, acum, nu produce nimic concret. Doar niste postari pe retelele de socializare, ale caror mesaje sunt usor de descifrat printre randuri. Toate vizeaza un viitor foarte apropiat, respectiv anul 2019. Cand vezi ca puterea actuala „biciuie in stanga si in dreapta si nu va scapa nici economia, nici justitia, nici macar presa care deranjeaza credinta lor ca a guverna inseamna a stapani si nu a servi”, obligatoriu compari cu beneficiile aduse de el tarii. As compara si eu, dar imi fuge mintea la pancarta aia de pe cladirea Guvernului, pe care scria „Brancusi este al tau asa cum si tara asta este a ta”, si pe care, nu stiu de ce, eu vedeam „Teapa esta a ta asa cum si tara asta e a ta”. Mai mult si mai mult ma amuza insa degajarea cu care vorbeste de functia lui de premier independent, pe care a avut-o. Stiu ca suntem un popor de nebuni, dar nu de prosti. Pacat ca domnul Dacian inca nu a aflat. Apropo, independent de cine?

Abonatul nu poate fi contactat

Trimiterile lui, printre randuri, catre o viitoare guvernare cu el in motul puterii, sunt lipsite de subtilitate. Si, ca intotdeauna, insotite de eternul regret ca nu a candidat la alegerile parlamentare. Incerc sa-mi stapanesc lacrimile de emotie. Ceea ce uita sa spuna este de ce nu si-a facut partid. Nu-i sunase telefonul, de la Bruxelles? Si PNL si USR ar fi vrut sa il sustina, la un moment dat. Micutul Julien a preferat insa jocul la doua capete, inselandu-si ambele iubite cu Platforma Romania 100. Un fel de amanta-sef, buna de aruncat in bratele unui fraier care inca mai crede ca iubirea vine de la Dumnezeu, si nu de la UE. Te lasa sa intelegi ca e bun si ca premier, dar si ca presedinte. In particular, probabil ca isi acorda sanse infinite de castig ori colo, ori dincolo. Mai ales ca are in spate cele mai tari firme de PR, care s-au ocupat, deopotriva, si de imaginea SRI, dar si de succesul Gazprom si al lui Putin. Chiar, Julien, cat te costa consilierea asta si de unde ai bani, caci baietii din cartel nu lucreaza pe ochi frumosi, iar stipendia ta de 8.000 de euro de la Bruxelles e pe terminate. Asta, ca sa nu-ti spun ca sumele cu care se opereaza in domeniu se scriu cu sase zerouri, nu cu trei, ca la tine. Sigur ca se pot face tot soiul de combinatii – era sa zic potlogarii – care sa te scoata cistigator. Dar ce te faci daca Iohannis e plecat la Sibiu, iar de la Bruxelles ti se raspunde ca abonatul nu poate fi contactat? Nu-ti ramane decat sa te bazezi pe romanii pe care i-ai condus, si care iti vor acorda sansa zero.

Autor: Valentin Boeru

Sursa: National.ro