CUM AM MAI SPUS: SE CASCĂ FALIA ÎNTRE OCCIDENT ȘI ORIENT

Patru semne că un divorț între USA și țarile din Golf este în desfășurare. „Mesajele” repetate către Washington venite de la vechii aliați din Golful Persic sunt dure și sugerează cu tărie că zilele hegemoniei americane s-au încheiat.
Dintre toate semnele geopolitice venite din stânga și dreapta în ultima săptămână, nimic nu este mai neașteptat decât vizita președintelui sirian Bashar al-Assad în Emiratele Arabe Unite. Acesta este un semn puternic al nemulțumirii Golfului Persic față de aliatul său american.
Dacă din războiul din Ucraina iese ceva bun pentru lumea arabă, acesta este reducerea statutului și influenței SUA în Asia de Vest. Washington-ul își pierde mulți dintre aliații tradiționali din regiune, în special în Golful Persic, iar această tendință dă impresia că se va accelera.
PATRU EVOLUȚII RECENTE ILUSTREAZA ACEST ASPECT
1. În primul rând, vizita președintelui sirian Bashar al-Assad în Emiratele Arabe Unite, vineri. Primirea călduroasă de care a avut parte a fost o palmă pentru administrația americană, pentru obiecțiile ferm formulate la această vizită și pentru sancțiunile sale menite să delegitimizeze guvernul sirian.
2. În al doilea rând, neîncrederea crescândă față de hegemonia SUA în Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, cei doi mari producători de petrol ai OPEC. Cel mai notabil a fost respingerea cererilor de a crește producția pentru a reduce prețurile și a furniza mai mult petrol pentru a implementa sancțiunile occidentale asupra importurilor de petrol și gaze din Rusia.
3. În al treilea rând, vizita eșuată a premierului britanic Boris Johnson – în numele Washingtonului – la Abu Dhabi și Riad, unde a adresat amenințări voalate la adresa celor două țări, dacă acestea refuzau să urmeze linia vestică în privința Ucrainei, să se alăture sancțiunilor economice împotriva Rusiei sau să-și rupă acordurile de producție cu acesta.
4. În al patrulea rând, invitația Arabiei Saudite adresată președintelui chinez Xi Jinping pentru o vizită oficială și receptivitatea acesteuia la posibilitatea de a stabili prețul vânzărilor sale de petrol către Beijing în yuani. Este un semn că regatul și, eventual, alte state din Golf ar putea fi dornice să se alăture noului sistem financiar pe care China și Rusia îl dezvoltă ca alternativă la sistemul occidental.
Dintre aceste patru evoluții, primirea președintelui Assad la Abu Dhabi și Dubai a fost cel mai clar semn al rebeliunii din Golf împotriva Statelor Unite și al dominației acesteia. Vizita nu trebuia să aibă loc la această dată; dar faptul că s-a întâmplat acum arată cu atât mai mult starea de spirit a centrelor de putere din Golf decât orice altceva.
Separat, se spune că Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite au refuzat să-l primească pe secretarul de stat american Anthony Blinken, care dorește să continue vizita lui Johnson și să încerce să reușească acolo unde a eșuat premierul britanic.
În schimb, într-o manieră care a făcut înconjurul lumii, ministrul de externe al Emiratelor Arabe Unite, șeicul Ahmad Bin Zayed, a vizitat Moscova pentru discuții cu omologul său Serghei Lavrov.
Momentul călătoriei lui Assad – la cea de-a 11-a aniversare de la începutul războiului condus de SUA asupra Siriei, intenționat să-i răstoarne guvernul – și la trei săptămâni după invazia rusă a Ucrainei, plus indiferența Emiratelor Arabe față de reacția furtunoasă a SUA spun multe. Sunt semne suplimentare ale începerii procedurilor de divorț.
Vizita lui Assad în Emiratele Arabe Unite a adus câștiguri importante ambelor țări și liderilor lor. Ea a rupt izolarea oficială a Siriei de lumea arabă și a anunțat ruperea embargoului american impus acestei țări. Acesta încununează un proces mai larg de „normalizare” care ar trebui să ducă Damascul să-și recapete calitatea de membru al Ligii Arabe și rolul său în luarea deciziilor colective arabe și să participe la summitul arab care va avea loc la Alger în noiembrie.
Acest pas îndrăzneț aduce, de asemenea, beneficii Emiratelor Arabe pe mai multe niveluri. Ea participă la compensarea impactului teribil de negativ al imaginii sale în urma semnării așa-numitelor Acorduri Avraam și a curtării entuziaste a inamicului israelian.
Pe scurt, ceea ce vedem astăzi este manifestarea unei revolte împotriva hegemoniei americane în lumea arabă de către axa „moderației” arabe condusă de trio-ul egipteano-emirato-saudit. Este deschis altor state arabe și din Golf, cum ar fi Irak, Algeria și Sudan, să se alăture dacă doresc. Această nouă axă ar putea lua o formă mai precisă la summit-ul de la Alger din toamnă.
Procesul de normalizare a relațiilor arabo-israeliene este obligat să încetinească. Aceasta este cea mai gravă greșeală pe care țările occidentale care stabilesc standarde – vechi și noi – au făcut-o și trebuie oprită complet. .
Între timp, avionul prezidențial al lui Assad, care în ultimul deceniu a zburat doar către Moscova și Teheran, pare să facă mai multe călătorii în săptămânile viitoare. Următoarea sa destinație după Abu Dhabi ar putea fi Riad sau Cairo, în ciuda eforturilor SUA de a-l împiedica.
https://thecradle.co/Article/columns/8170
Este exact ce-am tot spus: Occidentul se izolează singur. Strategia e suicidală. Lumea „neliberă” se va unifica împotriva autoritarismului occidental. Un Occident debil care tot nu vrea să înțeleagă că vremea unipolarității s-a încheiat. Că trebuie să accepte multipolaritatea. Da, dar cum să accepte asta elitele demente de la Davos? Cum mai pot ele uni lumea în jurul neomarxismului?