Analize și opinii

Cum a scăpat Iohannis de condamnare

Un document excepţional ne-a fost trimis de Ilie Nariţa, procurorul general al Curţii de Apel Alba Iulia, ca răspuns la cererea prof. Toma Bălăşoiu, document pe care-l publicăm, în premieră, mai jos. Este vorba despre Rezoluţia nr. 844/P/2009 din 17.02.2010 în Dosarul 609/P/2007, în care era anchetat ca făptuitor „Iohannis Klaus Werner, ca primar al municipiului Sibiu“!



Această rezoluţie reprezintă o adevărată lovitură de teatru, căci nu se referă la dosarul caselor pe care Iohannis le-a luat folosindu-se de documente falsificate, aşa cum s-a crezut, ci la un alt dosar penal în care actualul preşedinte al României a fost cercetat penal ca făptuitor: retrocedarea ilegală a unor imobile, între care se află şi o grădiniţă!

Înainte de a vă arăta în întregime acest document senzaţional, considerăm necesar să vă prezentăm traseul pe care l-a urmat acest dosar, de la deschiderea lui, pînă cînd, într-un final, a ajuns exact acolo de unde a plecat, pentru a se constata că a trecut termenul de prescriere! A fost un drum extrem de sinuos, în care dosarul a căpătat diverse numere, s-a disjuns cauza, s-au dispus măsuri pe o parte din dosar, altele au fost trimise la alte parchete pentru competenţe refuzate etc.

Cert este, cum veţi vedea, că acest traseu n-a fost întîmplător, căci s-a urmărit cu obstinaţie un lucru foarte clar: împlinirea termenului de prescripţie, astfel încît decizia finală să fie netrimiterea în instanţă a dosarului în care Klaus Iohannis era anchetat penal pentru retrocedări ilegale! Acest termen s-a împlinit cînd dosarul era la DNA! Este absolut uluitor faptul că acest dosar a fost ţinut aproape patru ani în faza de „cercetare preliminară“ (cum prevedea vechiul Cod de procedură penală), pînă cînd a trecut termenul de prescriere, de care nici Codruţa Kovesi, nici Daniel Morar, nici Augustin Lazăr nu au ţinut cont! Iată însă traseul urmat de acest dosar:

Cu ajutorul prietenului nostru, prof. Toma Bălăşoiu, am reuşit să obţinem cîteva documente importante de la aceste instituţii pe la care a trecut dosarul în care a fost anchetat actualul preşedinte Klaus Iohannis pentru fapte săvîrşite în timpul mandatului de primar al Sibiului. V-am prezentat aceste documente în articolele noastre din ultimul timp.

Pentru a înţelege exact ce s-a întîmplat cu acest dosar, iată concluzia acestei Rezoluţii nr. 844/P/2009 din 17.02.2010, emisă de procurorul Cornel Herlea, şef secţie la Parchetul de pe lîngă Curtea de Apel Alba Iulia:

Deci ce ne spune această Rezoluţie? Că faptele anchetate în acest dosar aveau termenul de prescriere 25 octombrie 2006, însă, potrivit art. 123, al. 1, din vechiul Cod penal, acest termen a fost devansat prin întreruperea prescripţiei pînă la data 25 martie 2009!

Din schema traseului, prezentată mai sus, observăm că la data de 25 martie 2009, cînd s-a împlinit termenul de prescriere, dosarul se afla la DNA Bucureşti, unde a stat în perioada 25.02.2008 – 24.09.2009! Cu alte cuvinte, cînd procurorul Doru Ţuluş a trimis dosarul la Parchetul de pe lîngă Curtea de Apel Alba Iulia, se împlinise deja termenul de prescriere, fără ca procurorii DNA să constate acest lucru!

Klaus Iohannis era făptuitor în acest dosar, acuzat de abuz în serviciu contra intereselor publice

Ca o ironie a sorţii, Klaus Iohannis era menţionat în acest dosar ca „făptuitor“, fiind acuzat iniţial de „neglijenţă în serviciu“, apoi de „abuz în serviciu“, adică exact fapta vizată de celebra Ordonanţă 13, faţă de care Iohannis a protestat în geaca roşie, declanşînd protestul #Rezist!

În acest document se face şi un rezumat al acuzaţiilor cu care procurorii au deschis acest dosar (paginile 2-3 din Rezoluţie): „Făptuitorii Iohannis Klaus Werner… în calitate de membri ai Comisiei locale Sibiu de aplicare a Legii nr. 10/2001, nu au procedat la verificarea corespunzătoare a situaţiei de fapt… şi a documentaţiei depuse… în vederea restituirii dreptului de proprietate asupra imobilelor solicitate… ceea ce a făcut posibilă restituirea în natură a unui imobil cu destinaţia de grădiniţă… Prin aceasta s-a cauzat domeniului public un prejudiciu cuantificabil la peste 200.000 lei, faptele fiind apreciate ca generînd consecinţe deosebit de grave“:

Pentru „neglijenţă în serviciu“ (art. 249 C.p.), Iohannis putea fi condamnat la închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă, însă consecinţele fiind „deosebit de grave“, cum spun procurorii, fapta se încadra la „abuz în serviciu“ (art. 248 C.p.), pentru care pedeapsa este închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar pentru că este vorba despre „consecinţe deosebit de grave“, intra sub incidenţa art. 248, ind. 1, C.p., pentru care pedeapsa este închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi!

Deci în anul 2007, cînd Klaus Iohannis era sub ameninţarea celor 15 ani de închisoare pentru „abuz în serviciu“, nu cred că era la fel de vehement împotriva eliminării acestei infracţiuni din Codul penal, cum avea să fie la începutul anului 2017, cînd aceeaşi infracţiune îl păştea pe Liviu Dragnea! Şi, tot ca o ironie a sorţii, şi aici este vorba despre acelaşi prag de 200.000 lei (ca în Ordoananţa 13), peste care pedeapsa era închisoare de la 5 la 15 ani!

Bunurile retrocedate au ajuns la Braune Stephan Max Johannes, membru al Clubului Economic German

Chiar din această Rezoluţie a Parchetului de pe lîngă Curtea de Apel Alba Iulia, aflăm că aceasta nu a fost o retrocedare oarecare, căci, deşi a fost făcută către un anume Pantle Raimar Veit Christian Leonhardt (numit în document după iniţiale, adică P.R.V.C.L.), clădirile şi terenul aferent au ajuns în posesia lui Braune Stephan Max Johannes, pe care îl găsim ca „învinuit“ în acest dosar.

Acest Braune Stephan Max Johannes face parte din consiliul director al celebrului Club Economic German (Deutschen Wirtschaftsclub Siebenbürgen), despre care jurnalistul Albin Marinescu scrisese că l-a propus încă din anul 2007 pe Klaus Iohannis pentru a candida la alegerile prezidenţiale din anul 2009.

Venit după 1990 în România cu un Trabant cu ajutoare, acest Braune Stephan Max Johannes este azi unul dintre marii rechini imobiliari, pe care Iohannis l-a ajutat vîrtos, inclusiv în acest caz anchetat inutil de procurori! Mai multe amănunte despre Braune şi legăturile sale cu Klaus Iohannis pot fi găsite pe adresa http://www.justitiarul.ro/stephan-max-johannes-braune-agent-secret-mason-si-sacal-imobiliar/

Dar cea mai suculentă informaţie pe care am primit-o din Sibiu este că acest Braune a fost vicepreşedinte PNL Sibiu, fiind apoi „transferat“ cu aceeaşi funcţie la PDL Sibiu, urmîndu-şi prietenii Teodor Stolojan şi Raluca Turcan! Evident, a fost unul dintre principalii sponsori ai filialei PDL Sibiu, aşa cum singur a declarat: „A fost o contribuție în bani, dar mai ales eu am pus trup și suflet în campanie. Am fost foarte activ“!

Cu alte cuvinte, retrocedarea pentru care procurorii deschiseseră acest dosar penal în care „făptuitor“ era chiar Klaus Iohannis nu este un dosar oarecare, cum sînt multe în ţară, ci unul în care din capul locului presupunea o adevărată reţea de spoliere a bunurilor statului în favoarea unui rechin imobiliar de anvergură, ale cărui relaţii duc la cel mai înalt nivel! În acelaşi timp, avem aici şi puternice conotaţii politice care-i leagă pe toţi cei anchetaţi în acest dosar.

Deşi toate aceste amănunte erau cunoscute de procurori, iată cum motivează ei în această Rezoluţie neînceperea urmăririi penale faţă de Braune Stephan Max Johannes, pe care-l consideră „cumpărător de bună-credinţă“:

Şi trag această concluzie, deşi în aceeaşi Rezoluţie, la pagina 2, tot ei descriseseră acuzaţiile care i s-au adus lui Braune Stephan Max Johannes în aceşti ani, cît dosarul s-a plimbat pe la toate instituţiile, cum ar fi „cumpărarea oneroasă de la P.R.V.C.L. a unor imobile despre care ştia că nu pot face obiectul vînzării şi că au fost obţinute prin fraudă“:

Pentru comparaţie, iată un fragment din Rechizitoriul din celebrul dosar ANRP, în care a fost deja condamnată în primă instanţă avocata Ingrid Mocanu, fostă şefă la ANRP, unde era acuzată tot de „abuz în serviciu“. Veţi observa că, în acest caz, lui Ingrid Mocanu i se impută „indiferenţa profesională“, interpretată ca „intenţie indirectă“, deşi exact acelaşi lucru îl făcuse şi Klaus Iohannis, după cum spun chiar procurorii:

Aşadar, în două situaţii identice, în timp ce Ingrid Mocanu este deja condamnată, Klaus Iohannis este scos de sub urmărire penală, după ce dosarul a fost plimbat pe traseul Alba Iulia – Parchetul General (unde Codruţa Kovesi era şefă) – DNA (condusă de Daniel Morar) – Parchetul de pe lîngă Curtea de Apel Alba Iulia (unde procuror general adjunct era Augustin Lazăr), pînă cînd a intervenit termenul de prescripţie!

Iată acum în premieră textul integral al Rezoluţiei Parchetului de pe lîngă Curtea de Apel Alba Iulia în acest dosar aproape necunoscut, în care Klaus Iohannis a fost cercetat penal, scăpînd de condamnare doar datorită scurgerii termenului de prescriere a faptelor.

Rezoluţia Parchetului de pe lîngă Curtea de Apel Alba Iulia

Autor: Ion Spanu

Sursa: Cotidianul