Putin o fi realizat pe parcurs că decizia sa de a porni acest război in Ucraina (sau, ma rog, operatiune specială, cum i-a zis in mod oficial) a fost una hazardata din prisma puterii militare reale a armatei sale. Dar, odată pornit tăvălugul, era greu de oprit fără ca el să iasă neterfelit. Si o fi căutat o ieșire, un exit cum se zice la englezi. Ce ar putea sa ii ofere lui exit-ul, mai ales in fața rușilor, câtă vreme le-a cerut sânge, patriotism si loialitate, dacă le-ar fi arătat adevărata față a armatei sale și n-ar fi realizat niciunul din obiectivele anunțate inițial? Infrângerea nu era o opțiune, iar victoria nu mai pare a fi o posibilitate. Așa că, pe fondul contraofensivei îndârjite a ucrainenilor, se poate ivi și oportunitatea exit-ului: le oferă anexarea celor patru provincii. Sau, după cum zicea Jordan Peterson, rușii s-ar putea să și înghită treaba asta, să le spună Putin că obiectivele au fost atinse, că sacrificiile cu siguranță au meritat, că nu e poate atât cât și – au dorit, “demilitarizare si denazificare” , dar Ucraina nu mai este a Vestului, cel puțin Donbasul, iar pentru rușii din Donbas le oferă o salvare să facă acum parte din Rusia.
Au venit semnale de la Kremlin cum că frontierele provinciilor anexate urmează a fi discutate. Cică cu populația locală (?!). Deci, asta ar fi o ofertă de negociere, dacă nu cumva chiar s-o fi negociat pe liniile secrete, iar declarația publică se constituie in garanție. Pentru că suntem in logica militară, negocierea nu pornește de la varianta dezirabilă politic, ci de la situația din teren. Dacă frontul se stabilizează pe o anumită linie (care linie, încă e fluidă), atunci ăla e punctul de negociere.
De partea cealaltă, cum e și firesc, președintele Zelensky nici nu vrea să audă de vreo negociere, cere înapoierea tuturor teritoriilor ocupate, inclusiv Crimeea, cere aderarea de urgență la NATO, deci e in ofensivă pe toată linia, militar si politic. Cât e de plauzibil ce își dorește el, e greu de spus. Pentru ambele ofensive, trebuie să aibă și susținerea partenerilor. Poate in unele aspecte il susțin, dar niște limite si constrângeri există cu siguranță. Europa a ieșit șifonată, orișicât: inflația a escaladat la cote alarmante, economiile statelor sunt afectate de incertitudinile din sectorul energetic, euro se prăbușește, criza economică bate la ușă, guvernele sunt îndatorate până peste cap, populația e din ce in ce mai nervoasă, cere o soluționare a problemelor care incep să se răsfrânga asupa nivelului de trai. Bine, nu se compară starea de război din Ucraina si nici viețile pierdute acolo cu disconfortul Europei, suferința acelor pierderi nu poate fi comparabilă. Dar, una peste alta, fiecare le știe pe ale lui.
In paralel, oficialii americani au continuat să răspundă la amenințările lui Putin privind posibile atacuri nucleare si nu au lipsit amenințările, tranșante, la rândul lor. Parcă am simțit, totuși, o notă de temperare a retoricii din partea occidentala. NATO dă asigurări că nu va intra in acest conflict, care nu se întâmplă pe teritoriul ei. Petraeus, fostul director CIA, a zis că dacă Rusia va folosi arme nucleare tactice, armata rusă din Ucraina va fi anihilată total, la fel si flota din Marea Neagră. Da, e o amenințare gravă, dar parcă nu sună la fel ca acum o săptămână, două, când părea că am intrat in spirala apocalipsei nucleare. Recent, SUA admit că Daria Dughina a fost asasinata de ucraineni. De ce ar fi admis asta acum? Cum mai justifică susținerea necondiționată oferită unui regim ucrainean care intreprinde acte teroriste? E un semnal de înghețare a conflictului? E devreme de spus, dar ar putea fi. Până la urmă, ce așteptări pot avea SUA de la acest conflict? Cât mai pot merge pe varianta susținerii necondiționate a lui Zelensky? Chiar si pentru o superputere militară ca SUA, resursele sunt limitate, economic si militar. Iar întinderea sprijinului ține și de ce anume și-ar fi propus SUA să obțină sub formă de pierderi de partea rusă. Poate pretinde că Rusia va fi distrusă militar sau că va fi atât de rău pusă la pământ încât să o poată juca așa cum ii convine? Sau doar să ajungă suficient de slăbită încât zeci de ani de acum înainte să nu o mai aibă ca un potențial dușman de același calibru si să se poată ocupa de rivalul major care este China? In fine, lucruri îndeobște discutate, nu zic ceva nou, dar e limpede că SUA nu pot merge pe scenariul maximal, acela al anihilarii complete a Rusiei si nici nu cred că se așteaptă la o schimbare de regim, sub presiunea timpului. Deci, s-ar zice că se cam apropie orizontul așteptărilor legate de conflict: Rusia e exclusă parțial sau total din sistemele occidentale, financiare și de comerț, e slăbită economic, gâfâie in plan militar, parteneriatul in energie dintre Europa si Rusia este distrus, America își vede valorificata această oportunitate, cum a zis Blinken. Dacă așa stau lucrurile, înseamnă că se apropie și limita susținerii pe care SUA o pot oferi lui Zelensky.
Am schițat această imagine, care, repet, poate fi eronată, pot fi semnale slabe sau nici măcar, si doar pentru că mi se pare necesar de a vedea o cale de dezescaladare a conflictului. Spirala violenței războiului a fost completată de o spirală a violenței amenințărilor, care s-a dus deja la un nivel ce lasă puțin loc de speranță. Așa că, cel puțin din prisma realismului politic, o cale de dezamorsare trebuie să existe. E adevărat că o cedare chiar si a unui metru pătrat de pământ ucrainean, pe rațiunea invaziei militare, contravine nu doar legilor si acordurilor internationale in vigoare, dar și principiului unanim acceptat că granițele nu mai pot fi revizuite prin forța armelor. S-ar crea un precedent periculos. Desigur, anexarile nu vor fi recunoscute vreodată, iar înghețarea conflictului pe linia frontului nu e echivalentă cu o cedare. Ar fi o opțiune de compromis, care să permită căutarea unei soluții pe termen lung. Nimic din tot ce se întâmplă nu mai este regulat sau normat. Ne aflăm intr-o zonă necunoscută si posibil să ieșim din asta tot prin ceva inedit. Nu putem decât spera ca ineditul acela să nu fie ceva atât de extrem precum un nou război mondial.
https://m.youtube.com/watch?v=flt6zUiEEIc min 4:40 aprox.
Zau, sa te iei dupa fentele anglo (vezi link urile), denota infaltilism. Lucrurile au dinamica lor si sa-ncerci sa judeci TOTUL doar in functie d cele intamplate in ultimele saptamani e …. cum e, enfin. Altfel, ma bucureste faptul ca mai exista oameni care au puterea de-a patrunde in mintile Stavcai …succes in continuare !