Cristian Moisoiu: „E, asta ar fi o chestie de făcut presiune publică!”

E, asta ar fi o chestie de făcut presiune publică: lăsați copiii să facă sport în curtea școlii! Iată că Curtea Constituțională a respins o lege care dă dreptul copiilor să se joace pe terenurile de sport ale școlilor și în afara orelor de program. De ce a respins-o, n-aș ști să zic. Aș ști să zic însă că, dincolo de pretextele multor directori de școli, cum că s-ar distruge infrastructura școlară sau că nu are cine să îi păzească pe copii, există un real interes cât se poate de perfid pentru a bloca o astfel de lege: s-ar pierde din clienții cluburilor private. De ce să facă copilul sport gratuit și sănătos, când e rost de făcut bani din asta?
Eu, unul, sunt pentru sportul gratuit și susținut de stat. Vedem cu ce probleme de sănătate, obezitate și lipsă de mișcare se confruntă generațiile actuale. Pierdem generații de copii în activități sedentare, în mediul virtual și îmbâcseală, în loc să îi îndreptăm către sport, La școală, orele de educație fizică sunt o glumă proastă. Profesorii nu își dau interesul, elevii, cei mai mulți, se complac.
Apoi, sportul de performanță. Ca să faci sport de performanță, nu prea mai poți să ajungi să practici fără bani. România a ajuns în elita sportului mondial pe un model de sport de masă, susținut de stat, socialist, da. Așa și-a construit un renume, cu care ne mai lăudăm și astăzi. De ce ne lăudăm, n-aș ști să zic, pentru că l-am distrus. Iată că privatizarea sportului a coincis cu dezastrul. Se ascunde ministerul sau se ascund federațiile de cuvinte? Sigur că se ascund, dar realitatea e cea pe care o vedem: la nivel de sport, România a ajuns la nivelul cel mai jos, mai jos de atât nu există, mai ales în sportul pe echipe. Mai supraviețuiesc câteva echipe pe acolo pe unde există susținerea și implicarea autorităților locale. O fi bine, o fi rău, nu știu, dar asta e realitatea, sportul a ajuns un dezastru. Și de unde să atragi sportivi, dacă copiii nu mai fac sport? Sportul ca privilegiu al celor care își permit nu este creator de valoare, decât cu mici excepții și individualități: mai o Halep, mai o Ana Maria Brânză, în schimb, pentru sportul pe echipe și pentru larga lor majoritate, nu se dovedește a fi foarte motivant.
Deci, e necesar să aducem copiii înapoi la sport. Cum? În primă fază, facilitând accesul. Altfel, terenurile de sport din școli stau goale, iar copiii aleargă cu avatarii lor prin jocurile virtuale și câștigă competiții lipsite de sens.

Autor: Cristian Moisoiu