În sfîrșit, după zecile de articole, hohotele de rîs stîrnite de declarații imbecile și bolboroselile de oameni sărăcuți cu duhul, avem parte de un mic ecou, un fel de mîrîit, nu de strigăt. Un parlamentar român (Ionuț Vulpescu) face o declarație politică în parlament pe seama dezastrului de la ICR.
Ce se alege de ICR?
Despre programul cultural al piloșilor trimiși la Londra sau la Lisabona, am rîs de ne-am prăpădit. Am avut parte de humor involuntar, imposibil de reprodus chiar de mari comici ai scenei românești. Apoi, tot noi ne-am întors. Nu-i de rîs! Este de plîns. La ce orori face Martin Ladislau Salamon la ICR Tel Aviv nu se sesizează nimeni.
ICR Tel Aviv, directorul Salamon sau Cine nu e cu noi e împotriva noastră
Doar n-or să lupte cu un favorit uitat de UDMR în Israel? La prosteala culturală cu Dinu Gîndu și Cezar Preda, cu Maria Catinca Nistor sau Cătalina Nausica Mircea (trimisă fără să știe limba turcă la Istambul), s-a adăugat și bolboroseala directorului ICR, Liviu Jicman. Directorul ICR, o funcție cu rang de ministru și de țuțăr PNL, este dirijorul din centrală al acestei rețele împănate cu piloși, acoperiți și impostori. Prestația lui distribuită pe Tiktok a făcut furori. El și Dinu Gîndu ilustrează perfect fauna de sfertodocți împinsă de partide pe funcții bine plătite, liniștite și necontrolate.
Șefa ICR Londra, scoasă de MAE din locuința de lux
Ce caută un asemnea ins în fruntea ICR? Că a făcut nu știu ce cursuri de apărare? Toți politrucii români care aveau nevoie de o patalama au trecut pe acolo. Este doar marcă de mediocritate. Augustin Buzura s-ar răsuci în mormînt dacă ar putea să audă bîlbele lui Jicman. Beleaua cu specimenele de la ICR trimise la odihna creierului în străinătate nu este singulară. Cu cîteva excepții, institutul funcționează la fel. Despre ce se petrece la IRCCU Venezia și la Roma nu vorbește nimeni. În cele două orașe italiene, protejații lui Ioan Aurel Pop băltesc de peste un deceniu și nu fac mare brînză. Se lucrează din greu la numirea prof. univ. Cristian Luca (inactiv didactic și devotat președintelui Ion Aurel Pop), după 18 ani de Italia. Omul trage tare, și sponsorul său de la Academia Română împinge la greu pentru un mandat de director la IRCCU Veneția după ce 8 ani gălățeanul a frecat mangalul ca director adjunct. Puțini știu că pentru institutele de la Roma și Veneția propunerile de directori cad în sarcina Academiei Române. Care Academie are faliții ei. Academia Română nu zice nimic despre aceste sinecuri protejate. Cum să o facă din moment ce ele sunt opera președintelui?
Pe nesimțite, Academia Română a devenit și ea o oază de afaceri și aranjamente. Degeaba au început cercetările pentru contractele umflate de la Biblioteca Academiei Române. Nu s-a finalizat nimic! Nici cu evaluările, nici cu cd-ul care să prezinte valorile, nici cu indemnizațiile încasate pentru morți.
Cîinii latră, caravana trece! O facem lată și pe urmă zicem că plouă! Politică de stat, ce mai! Și la ICR, și la Academia Româna! Cum să nu plouă la acestea dacă același aer de ploaie caldă și dolce far niente domină ministerele, poliția, instanțele, inclusiv teatrele și serviciile secrete. Cine conduce roade osul și se pregătește de alte funcții importante!
ICR- când se schimbă legea de funcționare?
„ICR a devenit un soi de agenție de turism, care exportă forme de impostură managerială peste graniță”, a afirmat deputatul Ionuț Vulpescu într-o declarație politică.
„Dacă există o vină a partidelor pentru impunerea unor manageri în fruntea instituțiilor de cultură, care nu sunt persoanele potrivite pentru acestea, fără îndoială, ea există și este cunoscută, dar trebuie să amintim că propunerile care se fac pentru pozițiile de conducere în filialele ICR sunt făcute de președintele ICR, nicidecum de partide. ICR Lisabona și alte numiri suprarealiste care au nedumerit și revoltat lumea culturală reprezintă deja cazuri pierdute. Importantă e bătălia mai mare, pentru obrazul ICR ca ansamblu. Ne ajustăm însă speranțele în acord cu timpurile pe care le trăim”.
ICR – Isterizează Cultura Română
Ionuț Vulpescu spune că își ajustează „speranțele în acord cu vremurile pe care le trăim“. Ce vrea să spună? Că nu se poate face nimic? Mă îndoiesc! Măturarea hoților, impostorilor și a incapabililor de peste tot ar fi o măsură suficientă!
Autor: Cornel Nistorescu
Sursa: cotidianul.ro
Adauga comentariu