Președintele României a așteptat vizita președintelui Confederației Elvețiene pentru a ne citi o hîrtie scrisă de consilierii săi. De ce n-a făcut-o vineri sau sîmbătă? Era la nevastă și vorbea la Lună. Urmăriți cu atenție desfășurarea unei simulate (să nu zic jenante și montate butaforic) conferințe de presă și veți observa că președintele uită de oaspete și tot coboară cu insistență privirea îndărătul pupitrului pentru a mai pescui cîte o propoziție și cîte o idee. Probabil că toate energia și capacitatea de concentrare îi erau necesare pentru a juca rolul tristeții shakespeariene, un fel de Lear politic părăsit și înjurat de românii și de sașii din republică.
De ce a încercat Iohannis să minimalizeze conferința de presă despre Schengen, strecurînd-o între parantezele unei alte conferințe de presă cu președintele Elveției? Răspunsul este simplu. Cît este de mare (kg și cm) se uda tot. Se poate citi din comportamentul său. Se temea că va fi năucit cu întrebări. Atît cît a fost întrebat (presupun că întrebarea a fost pusă la cale sau negociată!) i-a căzut greu și atît a avut scris să citească. Dacă se lăsa sufocat de întrebările care răscolesc populația ar fi dat chix sau, după figura deprimată, ar fi scăpat în plîns. Este cel mai mare eșec al mandatelor sale, inclusiv în fața nevestei și a sibienilor. Toată aroganța și siguranța lui au curs ca o înghețată fleșcăită. Geaba a început răspunsul cu șirul de mari și mici „succesuri“, adică să ne consoleze cu scăparea de MeeeeCeeeeVeeeeu pe același ton cu vocala e behăită îndelung, cu răzgîndirea Olandei și a Suediei. Eșecul cu primirii României în spațiul Schengen l-a făcut varză, în ciuda faptului că avea informații clare că primirea noastră nu este sigură.
„Cred că s-a vehiculat prea repede termenul de 8 decembrie ca un fel de termen final, ceea ce nu este. 8 decembrie este prima posibilitate cînd această chestiune poate fi discutată și interesul meu, al nostru, este ca atunci cînd se votează, să avem un vot clar pentru accesul României la Schengen. Nu este util pentru absolut nimeni să forțăm un vot care poate nu este cel așteptat, asta apropo de data de 8 decembrie. (…) Însă vreau să fiu foarte clar. Dacă, din varii motive, nu vom reuși pînă pe 8 decembrie să avem o certitudine că lucrurile sînt foarte clare, există posibilitatea ca această decizie să fie amînată, cu o lună sau cu două luni, pînă cînd toate întrebările primesc răspunsuri clare și corecte și toată lumea va fi convinsă că noi nu numai că nu sîntem o vulnerabilitate, am fi un real cîștig pentru spațiul Schengen.“
Cînd faci asemenea afirmații înseamnă că știi că șansele sunt aproape de zero. De ce s-a încăpățînat Klaus Iohannis să lase promisiunea valabilă pînă în ultimul moment? A fost păcălit? A fost amăgit? A promis ceva și se aștepta la un favor la schimb? Nu știu! Este un mister de personaj închis în sine, care se teme și de propriile sale gînduri.
Am văzut în fața presei și a unui oaspete un Klaus Iohannis prăbușit, agățat de niște lucruri în coadă de pește. Președintele n-a fost în stare să ne ofere nici o explicație convingătoare. Ce să zică? M-au păcălit? M-au luat de prost? Am estimat greșit? Nu m-a ajutat guvernul? O explicație care să conteze nu putea să rostească. Ar fi trebuit să-l includă ca responsabilitate. Un asemenea eșec într-o țară democratică ar fi presupus demisia cel puțin a guvernului dacă nu și a președintelui. Iată cum a încercat să o dreagă cu un răspuns pregătit la o întrebare care arată ca o scamă culeasă de pe umărul strîmb:
Jurnalist: Domnule președinte, România nu a fost acceptată în spațiul Schengen, după mai bine de un deceniu suntem tot la poarta Schengen și s-a creat foarte multă emoție cu acest vot. Pe baza acestei emoții, e prima întrebare pe care v-o adresez: ce veți face la Consiliul European, dacă pentru România subiectul aderării la Schengen este închis, ce le transmiteți oamenilor care v-au scris? Până la finalul anului, România va mai sta în fața unui vot în consiliul extraordinar al JAI, ce veți face în interiorul discuțiilor din Consiliul European? Dumneavoastră vă veți zbate ca subiectul aderării la spațiul Schengen să fie pus pe agendă? Și cine decontează, domnule Președinte, eșecul Schengen. Ministrul de interne, diplomația românească sau dumneavoastră, domnule Președinte, ați fost indicat de Partidul Social Democrat în sondajul pe care l-a făcut public astăzi, dar și în interiorul PNL au fost discuții în ședința de vineri tot pe baza unui sondaj pe care nu l-au făcut însă public.
Președintele României:
–Mulțumesc pentru acest set complet de întrebări! Votul din Consiliul JAI este foarte problematic pentru noi toți în România și trebuie să spun că am fost dezamăgit și supărat după ce am primit rezultatul acestui vot. Această dezamăgire și supărare vine din faptul că noi de 11 ani ne străduim, negociem și sperăm să intrăm cu drepturi depline în spațiul Schengen – noi, românii, după ce în decursul acestui an care se apropie de final, am avut câteva reușite notabile.
Să nu uităm că una dintre principalele piedici când venea vorba despre integrarea în spațiul Schengen a fost existența acelui MCV, Mecanismul de Cooperare și Verificare. Și am reușit, împreună cu Guvernul, împreună cu Coaliția, să ajungem în punctul în care Comisia Europeană a considerat că acest mecanism s-a finalizat și a fost ridicat.
Am reușit, printr-o colaborare intensă și foarte bună cu Olanda, să-i convingem pe partenerii olandezi să își schimbe opinia în chestiunea Schengen față de România și să propună Parlamentului olandez Guvernul un vot pozitiv pentru România, chestiune aprobată de Parlamentul olandez.
Tot în acest an s-a schimbat ecuația politică din Suedia și, inițial, Parlamentul suedez nu a fost deloc încântat de o posibilă aderare a României la spațiul Schengen. Am colaborat, am negociat, am discutat și am înlăturat și rezervele Suediei. În data de 16 noiembrie, aici, la București, în Palatul Parlamentului, a avut loc o întrunire a miniștrilor de interne din Uniunea Europeană, în așa-numitul Format Salzburg, Salzburg fiind un oraș în Austria, și la finalul acestei reuniuni, miniștrii de interne au emis o declarație, care a fost foarte clară: România și Bulgaria sunt binevenite în spațiul Schengen – chestiune semnată și susținută inclusiv de ministrul de interne din Austria, în 16 noiembrie.
Doar două zile mai târziu, același ministru de interne din Austria declara în fața presei austriece că Austria nu poate să admită o lărgire a spațiului Schengen, dintr-o chestiune care a fost greu de înțeles.
S-au vehiculat diferite date, care nu au coincis în niciun fel cu datele noastre, nici cu datele Frontex, și când s-a votat, s-a petrecut un lucru interesant: Austria a susținut timp de două săptămâni – că atât a durat întreaga etapă de NU – că spațiul Schengen nu poate fi extins, fiindcă sunt prea mulți migranţi. Dar pentru Croația a știut să voteze DA, pentru România și Bulgaria a știut să voteze NU.
Acest mod de a face politică în Uniunea Europeană nu poate să fie considerat pozitiv, este foarte clar că migrația reprezintă o problemă pentru Uniunea Europeană, dar este la fel de clar că România nu permite o migrația nelegală și nu este cauza unei migrații nelegale. Deci, practic, România a primit NU nemeritat pentru o chestiune pe care n-am cauzat-o, ba dimpotrivă, România este foarte activă în combaterea migrației ilegale. De aceea, nici românii nu au înțeles de unde până unde acest refuz, și oamenii sunt supărați, mulți sunt de-a dreptul revoltați și pot să-i înțeleg.
Dar în politică nu contează dacă ești supărat sau frustrat, sau bucuros. În politică, noi suntem aleși pentru a rezolva problemele comunității, problemele națiunii și asta voi face eu în continuare. Acest vot, chiar dacă m-a supărat și m-a dezamăgit, nu mă face să dau înapoi. Și personal voi rămâne foarte conectat la fenomen și sunt hotărât să duc lucrurile mai departe până când România devine membră a spațiului Schengen. Asta nu va fi simplu.
Acum, miercuri și joi, probabil și vineri, vom avea o întrunire a Consiliului European și cu certitudine voi ridica această problemă în Consiliul European. Va fi o dezbatere, vor fi probabil diferite opinii, dar un nou vot va fi doar atunci când se întrunește iarăși Consiliul JAI și, din datele pe care le avem în acest moment, este greu de crezut că în așa de puține zile va exista o schimbare de opinie la partea austriacă. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să continuăm să discutăm.
Problemele Uniunii, problemele diplomatice, problemele economice, problemele de colaborare se rezolvă discutând și căutând împreună soluții. Eu voi duce lucrurile mai departe și sunt convins că vom găsi soluții și pentru această problemă. Așa cum în acest an am găsit soluții și pentru MCV, pentru a schimba NU olandez în DA olandez, pentru a schimba NU suedez în DA suedez, vom continua discuțiile cu partea austriacă, cu Comisia Europeană și sunt foarte hotărât, repet, – aceeași hotărâre este și la nivelul Guvernului – să rezolvăm această problemă.
Pe mine o supărare sau o frustrare de acest tip nu m-a oprit niciodată în a urmări ceea ce este bine pentru comunitatea care m-a ales, și de data aceasta este națiunea română, și mă voi implica total.
Dacă este momentul să căutăm vinovați, cu siguranță sunt lucruri care puteau fi făcute altfel, mai bine, chit că îmi este greu să înțeleg cum să faci mai bine dacă cu doar două săptămâni înainte de vot o parte își schimbă nepregătit și neexplicat atitudinea față de vot, dar, în această seară, împreună cu prietenul României, domnul Președinte Cassis, nu cred că este momentul să aprofundăm tema. Voi reveni, probabil de multe ori, la această chestiune.
Observații: Dacă mai primea zece întrebări făcea infarct. Așa că, la următoarea, a retezat-o.
Următoarea discuție pe care sunt foarte dispus și deschis să o port cu jurnaliștii va fi la Bruxelles, înaintea Summitului între Uniunea Europeană și ASEAN, respectiv înaintea Consiliului, și cred că va dura puțin până găsim o soluție, dar integrarea României în Spațiul Schengen rămâne obiectiv strategic național și rămâne obiectiv pentru mine personal.
Cine i-a observat nucile de la maxilare jucînd sub piele a putut înțelege tristețea și furia președintelui. Mai că-ți venea să-l compătimești și să-i plîngi pe umărul inferior cînd el, înjurat și terfelit în mai toate părerile populației, încă se mai străduia să-i convingă pe cei 5-6 la sută care îl mai cred:
În politică, noi suntem aleși pentru a rezolva problemele comunității, problemele națiunii și asta voi face eu în continuare. Acest vot, chiar dacă m-a supărat și m-a dezamăgit, nu mă face să dau înapoi.
A da înapoi înseamnă demisie. A merge mai departe înseamnă a se baza pe Nicolae Ciucă, pe Bode și Alina Gorghiu, pe Rareș Bogdan, pe Ciolacu, pe Sighiartău și ceilalți din prostocrația selectă și gălăgioasă care controlează țara.
Autor: Cornel Nistorescu
Sursa: cotidianul.ro
Adauga comentariu