În urmă cu două decenii, am participat la o dezbatere organizată de fundația Die Zeit la care a fost prezentat un raport de cercetare realizat de un grup complex de cercetători și analiști. Îmi amintesc și acum concluzia. Uniunea Europeană este unul dintre marile proiecte politice din istoria lumii care nu are un model. Se derulează și se perfecționează în mers și poate fi o reușită unică după cum poate și eșua.
Sunt convins că ne aflăm la fel de departe de un mare succes la scara istoriei după cum încă ne aflăm destul de departe de un eșec. În ultimii ani, fisurile proiectului au devenit la fel de vizibile ca și insuccesele. Numai că succesele politice ale Uniunii Europene nu au mobilizat atît de mulți susținători pe cît de mulți pesimiști au produs insuccesele, incoerențele, inițiativele birocratice (unele de-a dreptul stupide) ale funcționarilor și politicienilor mult prea străini de realitatea europeană din țările membre. Numărul celor care se îndoiesc sau resping proiectele și direcțiile avansate de actuala Comisie Europeană se află în continuă creștere. Iar acestea nu sunt cauzate de slăbiciunea proiectului politic, cît de superficialitatea și profesionalismul modest al celor desemnați să-l conducă. Slăbiciunile Uniunii Europene vin din improvizațiile și ezitările, din ambițiile și din inițiativele particulare ale celor care decid astăzi la Bruxelles și Strasbourg, dar și din mediocritatea politicienilor trimiși să contribuie la îmbunătățirea proiectului european.
Rezultatul alegerilor din Italia este un exemplu. Încercarea birocraților europeni de a generaliza norme și concepte ale identității la nivelul întregii Uniuni are la bază această victorie neașteptată. Mesajul Ursulei von der Leyen cu trimitere la opțiunile electorale ale italienilor a cîntărit enorm. Puși simplu, e deranjat vizibil. Credibilitatea președintei Comisiei Europene se clatină în mai toate țările europene. Achiziția vaccinurilor anti-Covid s-ar putea să-i afecteze definitiv imaginea politică. Președinta Comisiei Europene desemnată prin vot și negociere (și nu numai!) nu se poate deplasa liber fără a fi huiduită în mai multe țări europene membre. Asta spune mult nu despre marele proiect politic european, ci despre calitatea actualei echipe și despre normele, recomandările și găselnițele promovate de la Bruxelles.
În fapt, dificultățile și contestările de acum ne demonstrează că proiectul are la cîrmă cea mai slabă echipă din întreaga sa existență. Adică, de la înființarea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (1952).
Autor: Cornel Nistorescu
Sursa: cotidianul.ro
Adauga comentariu