Mai ieri-alaltăieri a circulat vestea (poate zvon) că Nicușor Dan era pregătit să își dea demisia. Cîteva zile mai înainte de începerea scandalului din Coaliția de guvernare, l-am văzut pe Nicușor Dan la Știrile B1 TV. Omul se uita în masă (pămînt), încruntat, parcă încerca să scape de un chin, de o obsesie, să se elibereze de o piatră sau de o amenințare.
Încruntat, mîrîit, cu propoziții neterminate, cu răspunsuri ezitante, înghițite sau fără sens, incapabil să o privească pe moderatoare, el se purta mai degrabă ca un om prăbușit în sine însuși. Primarul Bucureștilor răspundea ca un om fragil, torturat psihic, speriat de bombe, incapabil să poarte un dialog cu moderatoare și, implicit, cu locuitorii orașului. Speriat de cine și de ce? Lovit de îndoieli? Neputincios? Însingurat? Picat din lună în mijlocul unui șerpărai amenințător și de nedescifrat? Ce caută în fruntea Capitalei un matematician fie el și genial cu două decenii în urmă care nu poate aranja zece borcane într-un raft?
După 10 luni de mandat, Nicușor Dan a găsit timp să treacă strada în Parcul Cișmigiu, un monument istoric în decădere sub chiar nasul său mititel și delicat, gata să îi dispară de pe față. O situație de văzut și de ne-evitat în fiecare zi, pe drumul spre birou sau pe fereastra acestuia.
Ca prin minune, la ieșirea sa istorică din Cișmigiu au apărut și camere de luat vederi. Adică jurnaliști convocați pentru a arăta bucureștenilor că, în sfîrșit, primarul este sensibil la semnalele venite din public. Ceea ce înseamnă că Nicușor Dan a început să se teamă și mai tare.
A chemat jurnaliștii și camerele de luat vederi ca să arate că-i pasă. Că este responsabil. Că n-a renunțat să fie primar al Capitalei.
Ce a descoperit Nicușor Dan în Cișmigiu? Că au fost greșeli! Că s-ar putea să treacă parcul din inima Bucureștilor în grija unor privați. Că lucrătorii și așa prost plătiți vor rămîne fără slujbe. Că nu sunt bani. Că muțenia, paralizia, frica de decizii din ultimele 10 luni ale primarului vin de la lipsa banilor. Nu sunt bani. Cu tăcerea lui a salvat orașul de la ”miliarde de lei datorie”.
La anul vor fi bani! La anul și la Paștele Cailor! Deocamdată, o mare parte din oraș nu are apă. O și mai mare parte din populație va avea probleme cu căldura. Cînd Cismigiul și Parcul Regele Mihai I (Herăstrău) sunt într-un hal fără de hal pe motivul că nu sunt bani, primarul psihotic face acte să mai preia și Parcul Văcărești. Să se aleagă praful și de acesta! Fostul președinte al fundației ”Salvați Bucureștii” se dovedește a fi fost coordonatorul unui plan care putea ar putea fi numit la fel de bine și ”Blocați Bucureștii! ”. Sau ”Bulversați Bucureștii! ” sau ”Distrugeți Bucureștii!”. A adus o cucoană de lemn de la respectivul ong cu care punea tălpi unor dezvoltări imobiliare. Și favorita sa ”promovată” să conducă urbanismul Capitalei s-a dovedit fi un zero la arhitectură și urbanism.
Personaj contorsionat, Nicușor Dan încearcă să joace rolul edilului îngrijorat, preocupat de soarta Capitalei. Din păcate, joacă prost! Omul moare de frică să hotărască pînă și lucruri neînsemnate. Se teme și de umbra lui să decidă ceva. Lipsa banilor pentru îngrijirea parcurilor ascunde de fapt frica lui de a înfrunta mafia economico-disco-cîrciumărească ce domină zona. Unii l-ar putea reclama, alții, chiar da în gît, alții ar refuza să își mai alimenteze protectorii. Și, de aici, o presiune enormă, suplimentară cu procurori, judecători, polițiști, parlamentari, liberali și miniștri, vedete și mafioți.
Cum să lupte Nicușor Dan cu asemenea forțe cînd el nu se poate hotărî să scoată două vorbe după neînțelegerile cu el însuși?
S-a dus Nicușor Dan în Cișmigiu pentru că era mai aproape sau pentru că se temea de moarte să ajungă în Herăstrău și să înfrunte întrebările și explicațiile la care obligă starea unui monument istoric de Clasă A?
La B 1 TV am înțeles de ce Bucureștii sunt în derivă. Același tip rigid, psihotic este în fruntea guvernului. Și un altul, la fel, în Palatul Cotroceni.
Figura nevrotică, de pacient a primarului îngrozit nu mai impune și alte explicații suplimentare.
Autor: Cornel Nistorescu
Sursa: cotidianul.ro
Asta trebuie sa fie pacientul unui azil psihiatric .