V-am mai spus: nu-mi place să fiu luat de prost! Doi indivizi, dintre care unul este șeful securității nucleare a Ucrainei, bat câmpii despre ”animalele de ruși”(șeful ucrainean a emis această cugetare plină de dragoste față de aproapele său, fără ură și dorință de răzbunare), care au furat ”materiale nucleare”, cică pentru a face bombe murdare.
De fapt, era vorba despre o lucrare de apărare, gropi individuale, în Pădurea Roșie, unde, se spune, au fost îngropate multe resturi de după explozia de acum 35 de ani și mai bine. Au ajuns sau nu la resturi, ucraineanu nu poate spune. De fapt, nu vrea să spună că nu au ajuns la resturi, că sunt îngropate la mare adâncime, dacă sunt în zona unde s-a săpat.
Acum, bomba murdară. Rusia este producător de centrale nucleare, de combustibil nuclear, și unul dintre principalii deținători de instalații de reciclat combustibili, și deșeuri nucleare. Acolo am trimis la reciclare combustibilul și cazanul reactorului de la Măgurele. L-am distrus, și acum importăm, pe bani grei, izotopi nucleari de uz medical.
De ce ar face o bombă murdară cu pământ sau ce dracu au furat ăia de la Cernobâl, când ai totul la îndemână în Rusia? Că doar statele au capacitatea de a construi așa ceva. Ați auzit despre utilizarea unei astfel de arme? Doi: a intrat cineva în incinta în care se răcesc barele de combustibil, după închiderea reactoarelor? Să fim serioși! Urla mapamondul până acum!
Singurii care au poluat cu materiale radioactive sunt americanii, care au folosit proiectile cu uraniu sărăcit în Serbia și în Irak, posibil și în Afganistan, unde au folosit A 10, un avion de atac la sol, construit în jurul unui tun cu șase țevi. Impactul asupra sănătății populației este dovedit prin creșterea incidenței cancerelor în zonele atacate. Nu cred că a putut strânge cineva toate proiectilele, cadența de tragere fiind uriașă: 6.000 de lovituri pe minut!
Eu înțeleg: e datoria sfântă a Ucrainei și a Occidentului să demonizeze Rusia. Dar puțin bun-simț și respect pentru inteligența consumatorilor de știri se poate?
Autor: Constantin Gheorghe
Adauga comentariu