Nu e ora potrivită, dar să nu uit: văd că se lucrează cu sârg la transformarea soldatului într-un soi de cal de povară încrucișat cu un android. Sigur, cu tehnologiile disponibile acum poți face orice. Poți să-l ”îndopi” cu informații despre câmpul de luptă, pe care să le proiectezi pe vizorul căștii. Dar pentru asta ai nevoie de instrumente pentru culegerea informațiilor, care, probabil, nu se vor rezuma doar la drone, ci și la senzorii de pe diverse vehicule, dar și la cei de pe căștile fiecărui soldat. Mormanul ăsta de date trebuie transmis în format digital, datele codate, și prelucrate apoi într-un centru de comandă, unde ofițeri tactici și IA generează comenzi și reduc volumul de informații transmis fiecărui soldat. Și așa venim la vechea problemă a sovieticilor, care, mergând pe modelul german al aviației de vânătoare de noapte din WW II, nu lăsau piloților suficientă autonomie. Pilotul era legat cu lanțuri de stația de la sol, care-i calcula traiectoriile și-i dădea comenzi de zbor. Celebrul Lazur, care era, în felul lui, o capodoperă tehnologică.
Occidentalii permiteau piloților mai multă libertate, în general pentru că aveau radare de bord și computere ambarcate mai bune. Dar nici ei nu se pot lipsi de radarele și senzorii de la sol și din aer. Trecem. Toată nebunia trebuie să fie extrem de bine protejată și de rezistentă la bruiaj și la contramăsuri electronice.
Și ne întoarcem la altă problemă, veche, dar greu de rezolvat: interfața om-mașină, și capacitatea omului de a integra realitatea câmpului de luptă, așa cum îl vede el, cu realitatea impusă de mașinile din punctul de comandă. Toți încearcă astfel de lucruri. Poate că în cazul unor mici unități(șase până la zece oameni) de trupe de operații speciale sistemul să dea ceva rezultate. În rest, depinde. Oricum sunt mult mai multe probleme decât credem.
Dar să nu ne mirăm prea tare. În fond, pentru asta e războiul: pentru a cheltui banii publici pe dezvoltări tehnologice care, poate, cine știe, vor răspunde vreunei nevoi reale. Dacă vor răspunde…
Autor: Constantin Gheorghe
Adauga comentariu