Criza energetică, în Europa, este fabricată, și folosită pentru a accelera evoluția către un ”stat european”, centralizat, condus de birocrația de la Bruxelles, după cum cer interesele puterii dominante, Germania, o Germanie controlată, la rândul ei, de americani.
Entuziasmul pentru cedarea definitivă a suveranității statelor membre către Bruxelles este, practic, zero. Și doar teama de ceva fundamental față de viitor poate forța evoluția către ”statul european”. Repetiția cu costule a fost făcută în ”plandemie”, cu centralizarea achizițiilor de apă chioară. Nu există, practic, stat care să nu fi fost lovit de consecințele deciziilor Bruxellesului în materie: limitări de drepturi și libertăți, prăbușirea economică a celor mai fragili, resurse naționale risipite aiurea, aducerea la limită a sistemelor publice de educație și de sănătate, forțarea unor privatizări, creșterea febrei sociale.
Acum energia este cea mai tare constrângere care poate fi folosită împotriva statelor membre. Măsurile propuse de Bruxelles nu au nicio legătură cu soluțiile pentru depășirea crizei, ci doar cu întărirea controlului asupra statelor membre, prin achiziții centralizate de petrol și gaze, care nu privesc doar relația cu Rusia, cu cu TOȚI furnizorii de pe piața europeană. Din ce vedem, poarta principală de intrare a gazelor rămâne Germania. Terminalele Nord Stream I și II sunt controlate de Berlin, care poate decide când le repune în funcțiune, pentru a-și atinge obiectivele. Tot Germania va deveni, în maximum un an, principala poartă de intrare pentru gazul lichefiat, și astfel poate controla ”cotele” pe care Bruxellesul le alocă statelor membre, care încep să-și piardă dreptul de a contracta individual importurile de energie.
În fond, Germania are și acum, via Bruxelles, controlul asupra dezvoltării economice și sociale a țărilor membre ale UE. Grecia a fost doar o pisică arătată celor care nu înțeleg că gata, s-a terminat cu dezmățul suveranității.
Oricum, este o schemă cunoscută de multă vreme, aceea a relației centru-periferii într-o organizare de tip imperiu. Dar cine își închipuie că gata, au dat lovitura, i-au făcut pe fraieri, greșește fundamental. Răspunsul statelor membre va veni, pe măsură ce înțeleg care sunt limitele și consecințele ”conflictului” ucrainean. Prețul confruntării cu Germania și cu Bruxellesul s-ar putea dovedi mai mic decât prețul ”solidarității cu anasâna” cu Kievul. Și atunci controlul devine tot mai greu asupra lor.
Una peste alta, plătim iluzia că Germania s-a schimbat, că este altceva decât Germania sfârșitului de secol XIX-prima jumătate de secol XX. A o lăsa singură la butoanele Europei ar fi o decizie sinucigașă. Dar ar fi singura decizie greșită luată de țările europene?
Autor: Constantin Gheorghe
Adauga comentariu