Nu am vrut să scriu despre atacul cu rachete HIMARS, efectuat imediat după miezul nopții de Revelion de o unitate ucraineană asupra unei cazărmi rusești, improvizată în clădirea unei școli din teritoriile recent alipite Rusiei. Că sunt 67 de morți, cum spune Moscova, că sunt peste 400 de morți, cum spune Kievul, acest atac NU ARE nicio influență în mersul evenimentelor militare din zonă. Deschid o paranteză: în 23 octombrie 1983 a avut loc un atentat în cazarma pușcașilor marini americani din Beirut, soldat cu 243 de morți în rândul americanilor. Și cu ce a schimbat asta situația din zonă? Să mai pomenesc de masacrele din taberele de refugiați palestinieni din același Liban, Sabra și Chatila?
Acest act, care pare logic în contextul unui război, este unul gratuit, și nu va face decât să ducă la creșterea violenței în ambele tabere. Care nu se omorau nici până acum cu respectarea regulilor angajamentului militar. Rușii se vor răzbuna, și spirala acestei violențe gratuite va crește.
Victorie de palmares pentru ucraineni, salutată ditirambic de presa occidentală. Care uită care sunt datoriile sale în astfel de conflicte. Rușii își vor plânge morții, după va veni rândul ucrainenilor să-și plângă și mai mulți morți.
În context unul dintre numeroșii generali(r) de mucava, care populează studiourile apocaliptice ale televiziunilor de știri, explica satisfăcut că atacul ăsta poate determina răzmerițe la Belgorod, în Rusia, oraș cu mulți ucraineni. Optimismul lui indecent spune multe despre delirul anti-rus, în care au fost crescute, sub Ceaușescu, și după, generații de militari și de ofițeri români.
Ce ar mai fi de comentat? Nimic, în opinia mea. Doar o remarcă: pragul nuclear scade pe zi ce trece. Atât. Concluziile le trageți voi…
Autor: Constantin Gheorghe
Adauga comentariu