Și uite așa, ușor, ușor, începe să-și arate cornițele o criză identitară. Care aduce alături, în refuzul lor de a mai fi călcați în picioare de ocupanții României și de slugile lor autohtone oameni de la stânga și de la dreapta, credincioși și atei, tineri sau mai puțin tineri, oameni care-și vor înapoi demnitatea pierdută. Sigur, deocamdată furia și frustrările lor sunt mai mult pe persoană fizică. Dar vine și vremea solidarizării, a organizării.
Vine vremea unui program, a unor revendicări clare și ferme. O națiune nu poate fi una de succes dacă nu-și acceptă diversitatea, și nu face din ea armătura tăriei ei. Hai să fim însă, înainte de orice, români demni, responsabili, și conștienți de drepturile și obligațiile noastre. Chiar și în bunăstare o slugă rămâne doar o slugă, supusă capriciilor stăpânilor. Nu ne mai împiedicăm de gândăcei, ciuboțica cucului și alte buruieni când este vorba de viitorul nostru!
Nu mai avem de ce să cerem voie altora pentru a face exact aceleași lucruri pe care le fac și celelalte națiuni, alături de care suntem în UE și în NATO. Cât mai acceptăm acest statut subaltern? Cât mai așteptăm să fim bătaia de joc a unor ticăloși, pentru care nu contăm, pentru care viața noastră, visele noastre, nevoile noastre, aspirațiile noastre nu valorează nici cât o ceapă degerată?
Da, cineva ne-a pus, cu o brutalitate fără de care nu se mai poate acum, o oglindă, și ne-a spus: ”Priviți-vă bine! Ăștia sunteți voi cu adevărat! Vă place ceea ce vedeți? Dacă nu, atunci faceți ceva! Pentru voi! Pentru cei ca voi! Terminați cu iluzia că veți primi ceva de la cineva! Totul se obține prin luptă! Luați-vă demnitatea înapoi!”
Da, întoarcerea la realitate este, va fi, dureroasă. Ne va costa. Dar dacă nu o facem, nu ne vom ierta niciodată lașitatea! Deșteptarea! Și la luptă!
Autor: Constantin Gheorghe
Sursa: Constantin Gheorghe Facebook
Adauga comentariu