”Ura” împotriva rușilor le-a luat mințile unor indivizi din generațiile care n-au cunoscut comunismul, n-au văzut ruși decât în poze, dacă i-au văzut, și care sunt de o incultură înspăimântătoare. Aplaudă fericiți orice pârț al propagandei Kievului, și aplaudă pe oricine ucide ruși.
Un exemplar superb al acestei generații se întreba ce caută rușii în Marea Neagră, cum de participă la acordul pentru transportul cerealelor din Ucraina, și ce mare lucru au făcut englezii, când i-au ajutat pe ucraineni să atace Sevastopolul. Indivizii ăștia or fi știind unde e România pe hartă, și ce consecințe ar avea un război naval în Marea Neagră? Știu că, practic, Litoralul Mării Negre ce aparține României se poate transforma într-o noapte în ruine? Ca exploatările alea offshore de gaze, la care ne uităm ca după mașina care aduce butelii, să se ducă la fund? Că se poate alege praful de fauna marină? Că putem pierde multe, multe, procente din PIB? Că va trebui să găsim loc refugiaților din zonă? Că putem rămâne fără cea mai mare rafinărie, și s-a cam terminat cu mersul cu mașina cumpărată în rate? Dacă toate astea nu contează, important e să omoare ucrainenii cât mai mulți ruși, asta e, atât ne mai duce capul.
Această ignoranță agresivă este înspăimântătoare. Pe ea se bazează toată propaganda rusofobă. Crede cineva cât de cât cu mintea întreagă că prezența americanilor și a câtorva sute de francezi ne scutește de pagube în caz de conflict generalizat în Marea Neagră. Pe englezi s-ar putea să-i doară în cot de ce dezlănțuie aici. Dar pe noi nu e cazul să ne doară. Pacea nu e un cuvânt de ocară. Și nici dorința de a ieși din situația actuală prin găsirea unui aranjament care să ducă la pace un semn de lașitate. Dimpotrivă. Dar cine să le spună inflamaților noștri astea? Pur și simplu nu mai ai curaj să le spui ceva. Îi lași în plata Domnului. Nu e bine, dar propune cineva altceva?
România arată tot mai rău. Nu mai crede în nimic: valori, tradiții, interese comune. Violența în societate crește galopant. O delirantă cultură a confruntării a pus piciorul pe grumazul societății. Și nimănui nu-i pasă. Se tace adânc și din partea politicului, și din partea societății civile. Vin doar vagi ecouri despre ”Jos comunismul!” și ”MuiePSD!”. Și atât. Jalnic!
Hai, în cor: ”Slava Ukraine!” e programul nostru de viitor, singurul semn că ne sincronizăm cu Occidentul ăla plecat și el cu aceeași sorcovă, a rusofobiei. Dar la ce să te aștepți de la o țară, rămasă fără busolă, și cu timonierul pe doage?
Autor: Constantin Gheorghe
Adauga comentariu