De ani buni tot scriu despre situația ingrată a armatei române în cadrul societății, despre sacrificarea intereselor națiunii în detrimentul intereselor unor parteneri mai mult sau mai puțin strategici și ale unei Europe al cărei principal scop este exploatarea resurselor, distrugerea și eliminarea economiei  statelor mici, coruperea și menținerea sub control a liderilor acestora, despre  îndatorarea popoarelor, batjocorirea amărâtului care trage la șaibă, ștergerea identității  și conștiinței naționale a membrilor „fără valoare” ai U.E., înlocuirea valorilor și vărfurilor naționale cu valori fabricate și pretinse drepturi ale unor „minorități” depravate și depravante. Armata României aproape că nu mai există. Nu mai avem conducători care să fie în stare nici să țină un creion în mână, nici să vorbească liber fără să se împiedice în șabloane  și bâlbe, nu mai avem strategi care să analizeze situații și să găsească soluții fără să primească „soluția catedrei” nu mai avem militari care să doarmă cu cizmele centura și ranița la capul patului, gata să se prezinte în 20 de minute la unitate. De fapt militarii nu mai au cizme pentru că nu se mai găsește lemn pentu șanuri, nu mai au ranițe pentru că nu mai avem industrie care să lucreze pentru armată, nu mai au arme și muniție pentru că le-am distrus la ordin, trebuia să devenim dependenți de alte fabrici și alte industrii.

Aici ne-au adus conducătorii de azi și de ieri, iar acuma când au primit ordin să ne arunce în război pentru apărarea „românilor din afara granițelor” adică din Ucraina, Moldova, Marea Neagră, Marea Roșie, Gaza, Yemen, Iran,  sau oriunde a călcat vre-un picior de român, au constatat, după 35 de ani de „dolce far niente” că nu pot răspunde pretențiilor și ordinelor strategicilor, pentru că nu au cu cine și nici cu ce. Așa că au făcut pe genunchi pe repede inainte niște ordonanțe și propuneri care vor duce-zic ei- la rezolvarea situației. Cine are răbdarea să citească preambulul, sau motivarea OUG 26 și 28 ca și propunerile conținute în aceste proiecte dar și pe cele discutate și avizate pe 22.04. de Parlament la propunerea celui care, când se uită în oglindă, se vede mare șef NATO, înțelege dezastrul din Armata României.

Marți, 23.04.2022, Ziua Trupelor de Uscat ale României, a apărut în mediul internaut și se rostogolește, un mesaj al unui militar activ către conducătorii armatei și ai națiunii. Limbajul folosit este mai mult decât cazon și nu e recomandabil fetelor de pension din C.N.A. și chiar dacă este scris de un viitor pensionar militar care își așteaptă decizia de pensie, autorul dar mai ales gândurile exprimate prezintă o opinie și o stare de spirit existentă la această oră în interiorul armatei active. Eu nu voi spune că toți militarii activi sau toți ofițerii sau toți subofițerii, sau toți militarii angajați, gândesc așa, este imposibil. Și este imposibil în primul rând pentru că mulți nu gândesc. Armata a fost împănată cu nongânditori, cu elemente care în afară de a executa ordine, oricât de tâmpite ar fi ele, și de a căuta funcții cât mai călduțe, nu mai au altă preocupare. Și spun asta nu din răutate ci pentru că de 15 ani armata, este persecutată politic, militarii, atât cei activi cât și cei din rezervă, au fost nu doar neglijați ci loviți sistematic, urmărindu-se parcă cu tot dinadinsul plecarea celor care mai aveau mândrie, caracter, spirit combativ, mai aveau initiative, mai urmăreau obiective naționale, dar nu am auzit până acuma un militar activ să ia atitudine, să se revolte, să spună lucrurilor pe nume. Ba, mint, cunosc două cazuri, unul al locotenetntului Gheorghe Alexandru și celălalt al Lt.-Col Sorin Mihaiu. Poate or mai fi și altele. Aceștia însă au răbufnit pentru că erau deja pe făraș și au făcut-o mai mult pentru a se apăra decât pentru a ataca o instituție care deși a fost prima transformată după modelul occidental, a rămas cea mai încorsetată.

Nici autorul protestului de azi, căci poate fi numit protest, nu este deplin activ, așa cum spune singur, este cu un picior în pensie, dar eu mă tem că s-ar putea ca în urma scrisorii sale să i se mai amâne pensionarea și să aibă în vedere că prin Parlament se plimbă L172/2024, dar juridic este încă activ. Așadar asistăm la depășirea unui prag și chiar dacă nimeni nu poate spune cât de des întâlnită este această opinie (chiar și cu alte formulări) în rândul militarilor activi, puținii adevărați profesioniști rămași prin armată, este totuși un alt pas spre dezmuțirea armatei.

Având în vedere atitudinea autorului protestului, ajung la concluzia că de fapt încercările de dregere a busuiocului ale guvernanților prin ordonanțele 26 și 28 din 2024, urmăresc nu doar, sau nu în principal, atragerea de noi candidați la locurile vacante din armată, ci mai degrabă oprirea sau limitarea demisiilor care nu doar că măresc numărul locurilor vacante dar micșorează numărul celor cu experiență din armată făcând din efectivele acesteia o adunătură de diletanți.  Armata, cantitativ nu mai este de mult timp acolo unde ar trebui ca încadrare, dar demisiile au condus și conduc și la o scădere a calității celor care o compun făcând situația nu gravă, ci foarte gravă. Acest lucru însă nu preocupă clasa politică, aceasta este îngrijorată de procentele și „calitatea” candidaților la alegerile care vor avea loc, de câți primari vor avea, câte locuri în Parlament.

De ziua pedestrașilor, OUG 26/2024, ordonanța Bayraktar cum i se mai spune, cea care face din gradul militar o jucărie Yo-Yo cu care clasa politică se joacă după bunul plac, va trece tacit în Senat, pentru că senatorii nu au avut timp să o discute, nici măcar Comisia pentru Apărare și Ordine Publică nu a avut timp să își întocmească raportul deși din comisie face parte și generalul Ciucă, așa că este aruncată în Camera Deputatilor să facă ei ce or vrea cu ea. În aceste condiții sunt toate șansele ca armata să rămână numai cu generalii.

La mulți ani militari români, căci o adevărată  armată română nu știu dacă mai există! Ne invadează bazele militare și armatele altor state, pretextând că ne apără pe noi, dar apărând propriile interese.

Autor: Col. (r) Marin Neacsu

Sursa: art-emis.ro