Analize și opinii

Coborând, cu regret, din balon…

Este greu să schimbi convingerea oamenilor potrivit căreia creşterea poate continua la nesfârşit, însă realitatea care stă în faţa noastră este aceea care ne spune că urmează o fază mai lungă şi mai puternică a contracţiei decât cea din 2007-2009, spune consultantul energetic Nicole Foss, autor pe portalul economic Automatic Earth. Creşterea perpetuă este numai în logica celulelor canceroase şi un astfel de fenomen nu poate continua în economia reală, chiar dacă aceasta este perspectiva oamenilor care extrapolează experienţa fericită a ultimelor decenii.

Ce s-a schimbat în ultimii 30 de ani a fost doar cantitatea datoriilor care s-a majorat încontinuu. “Împrumutăm enorm din viitor. Şi acum am ajuns în momentul în care trebuie să plătim înapoi”, a declarat Foss în cadrul unei conferinţe susţinute în Noua Zeelandă şi al cărei film a fost postat pe portalul YouTube. Ea afirmă că este o situaţie similară cu cea din anii ’20-’30, când împrumuturile masive din perioada 1920-1929 au fost urmate de o contracţie importantă marcată de achitarea datoriilor în prima parte a anilor ’30. Foss se aşteaptă ca anvergura contracţiilor de la începutul acestui secol să fie mai mare decât în cazul episodului amintit.

Victime ale băncilor, dar cu propria lor vină ?!

Balonul datoriilor care se sparge acum, ca şi alte “scheme ponzi”, nu ar fi fost posibile fără o creditare prădătoare şi victime doritoare să colaboreze. Oamenilor le place să creadă că li se cuvine să aibă lucruri şi, dacă sunt bani disponibili pentru a cumpăra din ce în ce mai multe bunuri, este greu să îi convingi că nu este bine să se împrumute din ce în ce mai mult pentru a realiza respectivele achiziţii.
Creditorii, desigur, se află într-o poziţie mult mai bună pentru a şti cât de riscante sunt împrumuturile, dar schemele lor de expansiune a datoriilor oricum nu ar putea funcţiona dacă la nivelul societăţii nu ar exista o majoritate doritoare să cumpere pe credit.
“Oamenii au ajuns să creadă în economia de bubble şi au ajuns să creadă că starea de bubble este normală. Cu cât lucrurile merg mai departe, cu atât oamenii sunt tentaţi să spună că acesta este modul în care societatea funcţionează”, spune Foss.

Cât de costisitoare va fi îndatorarea?

Ciclul de expansiune a creditului acum este încheiat, iar accesul la noi împrumuturi va fi limitat. Ratele de dobândă, reflectând o primă de risc, vor putea fi în continuare scăzute pentru Guverne, dar asta nu înseamnă că băncile se vor grăbi să acorde credite cu dobânzi joase unor oameni pentru a cumpăra, spre exemplu, o a patra casă. “Nu sunt perspective reale ca ceva de genul ăsta să se întâmple”, zice Foss.
Dimpotrivă, tendinţa va fi pentru o divizare încă şi mai accentuată între categoriile de risc. Astfel, Elveţia consemnează deja rate de dobândă negative. Cu alte cuvinte, investitorii spun: “Îţi voi plăti o sumă pentru a avea grijă de banii mei. Te rog să te asiguri că îi voi primi înapoi.” Elveţia are o istorie bună în faptul că face aşa ceva, aşa încât vedem plasamente cu randamente negative pe titlurile de stat elveţiene cu scadenţa pe termen scurt. “Dar Guvernul Elveţiei, împrumutând bani, este foarte diferit de cineva care împrumută bani pe cardul de credit când deja are un credit auto şi o ipotecă”, spune Foss.
Consultantul energetic îşi aminteşte că, la începutul anilor ’80, în Canada, ţara în care aceasta este rezidentă, a fost un mic impas în sistemul bancar care a dus ratele de dobândă către 21%. “Dacă ratele de dobândă ar atinge 21% astăzi, câţi oameni ar fi capabili să îşi achite datoriile? Nu foarte mulţi. Asta ar împinge dincolo de limită cea mai mare parte a celor care au datorii”, a continuat Foss.
O problemă suplimentară ar fi aceea că, în etapele de contracţie, dobânzile în termeni reali sunt mai ridicate decât în perioadele de expansiune. Rata reală este dată de dobânda nominală din care se scade inflaţia, iar în ciclul de creştere a creditului procesul inflaţionist lucrează în favoarea debitorului. În contracţie, rata nominală şi inflaţia negativă măresc în termeni reali efortul de rambursare. “Se dovedeşte a fi o povară semnificativă. Chiar dacă dobânzile stau unde sunt acum, dacă ne mişcăm către o contracţie, ratele de dobândă reale ar fi substanţial mai sus”, spune Foss, avertizând că ar fi o mărire în termeni reali a datoriei.

Establishment-ul nu va putea controla dezintegrarea mecanismului care i-a garantat puterea

În sistem este o cantitate enormă de credit care nu poate fi rambursată, iar întregul angrenaj financiar este ameninţat. Consultantul care scrie pe portalul Automatic Earth sub pseudonimul Stoneleigh afirmă că marile corporaţii bancare au un control relativ restrâns asupra sistemului financiar; acestea doar ştiu să fructifice marile trenduri pentru a-şi atrage câştiguri mari, dar nu au capacitatea de a imprima ele însele marile mişcări de piaţă.
Băncile reprezintă parazitul care nu doreşte să ucidă gazda, însă acum sistemul a atins niveluri de dezechilibru în care deja este greu de apărat. Mecanismul se va rupe şi fie şi numai menţinerea lui ar fi foarte grea.
Angrenajul financiar a fost conceput pentru a permite transferarea de avuţie dinspre periferie către centru, însă întreaga structură de putere tinde să se dezintegreze. Establishment-ul nu va avea pârghii pentru a acţiona asupra tuturor componentelor sistemului, iar acesta va suferi un mare “reset”. Chiar şi cei care s-au îmbogăţit de pe urma sistemului vor avea dificultăţi în a putea rezista într-o lume de oameni agitaţi care le pot ameninţa securitatea. Foss anticipează o egalitate mai mare la nivelul societăţii pentru următoarele decenii, dar la un standard de viaţă mult mai scăzut decât cel de acum.

Bursa îşi va găsi singură motivele de scădere

Maximele atinse în acest an pe indicii principali ai Bursei de la New York reprezintă mai degrabă doborârea unor repere nominale întrucât, în termeni reali, deprecierea dolarului rezultată din expansiunea creditului plasează cotaţiile bursiere sub valorile din anul 2000, spune Nicole Foss. Indicele Dow Jones Average Industrial măsurat în active reale, precum petrolul sau aurul, este mult mai jos decât acum 13 ani. Cu o unitate din Dow poţi cumpăra mai puţine active reale.
Totuşi, în condiţiile în care fundamentele sunt în curs de deteriorare de mult timp, piaţa de acţiuni păstrează potenţial de scădere şi în termeni nominali. Este doar o chestiune de timp până când Bursa va merge abrupt în cealaltă direcţie. Din acest punct de vedere, nici măcar nu este nevoie de apariţia unui factor declanşator. Piaţa are mişcări indogene şi îşi va găsi propriile-i limite în interiorul sistemului.
În prezent, deja potenţialul de câştig este foarte limitat, iar riscurile cresc în permanenţă. “Pieţele nu sunt un loc sigur în care să te afli; nu aş atinge acţiunile în acest moment”, spune Foss, completând că etapa nimerită pentru a cumpăra acţiuni va fi acela în care vor fi ieftine, iar toată lumea va crede că vor continua să meargă în jos.

autor: Adrian Panaite

sursa: curierulnational.ro

Abonează-te la newsletter