Suntem în fața unui fapt: ambele conducte Nord Stream sunt avariate. Și este puțin probabil ca în Occident să devină public vreodată cine este responsabil pentru asta.
De ce? Ei bine, Marea Baltică este unul dintre cele mai bine monitorizate corpuri de apă de pe această planetă. Nu numai la suprafață, unde nicio navă nu are voie să se miște fără a fi observată în orice moment, din ambele părți. De asemenea, sub apă, unde sonarul și microfoanele subacvatice sunt folosite pentru a monitoriza mișcările submarinelor.
Din acest motiv, navele de suprafață nu sunt o opțiune. Acest lucru se aplică și navei americane de debarcare Kearsarge, care a părăsit Marea Baltică săptămâna trecută. Cu toate acestea, acest lucru nu exclude un submarin însoțitor.
Tagesspiegel se referă la un „insider” care vorbește despre forțe speciale sau submarine. Varianta cea mai evidentă este o combinație a ambelor – înotători de luptă pornind de la un submarin.
Doar pentru a clarifica condițiile generale ale unei astfel de scurgeri – secțiunile individuale ale conductei Nord Stream 2 cântăresc 50 de tone; tubul metalic este căptușit cu beton și apoi cu bitum și este îngropat sub fundul mării. Le-am văzut transportate la Mukran, fiecare piesă într-un camion greu care era permis doar în incinta fabricii, deoarece sarcina utilă depășea limitele normale.
Conductele se află la o adâncime de 40 de metri. Există și scafandri tehnici care lucrează la astfel de adâncimi, dar echipamentul lor este mult prea vizibil. Deci practic rămân doar scafandrii de luptă.
De unde rezultă că trebuie să fie clar că momentul exploziilor nu trebuie să fie identic cu momentul la care a fost pregătit sabotajul.
O barcă de pescuit prinsă în plasă preferă să se târască sub apă decât să spargă acea conductă. Chiar și agățat cu ancora nu este suficient.
Nu doar greutatea conductelor joacă un rol aici, ci și presiunea apei. Iar simplul fapt că Nord Stream 1 a fost, de asemenea, deteriorat exclude orice fel de accident o dată pentru totdeauna.
Compania care operează Nord Stream 1 a declarat de atunci : „Distrugerea care a avut loc într-o zi pe trei tuburi ale sistemului de conducte Nord Stream este ceva fără precedent… și acum este imposibil de estimat perioada de timp pentru lucrările de reparație la structura conductei de gaz”.
Agenția daneză pentru energie a declarat: „Există o mulțime de gaze care scapă, așa că nu este o fisură mică, este o gaură foarte mare”.
Seismologii din Suedia și Danemarca au măsurat un cutremur, nu trei. Dacă acestea au fost explozii în conducte, trebuie să fi avut loc simultan în toate cele trei tuburi. Aprinderea dublă de pe Nord Stream 1 l-ar fi acoperit atunci pe cel de pe Nord Stream 2. Cu toate acestea, scurgerea Nord Stream 2 a fost descoperită cu mult înainte de scurgerea Nord Stream 1.
Chiar dacă presa germană arată în această direcție, Ucraina poate fi exclusă ca posibil autor. Pentru că trebuie îndeplinit cel puțin unul dintre cele două criterii – înotătorii de luptă și/sau submarinele. Polonia are exact un submarin, despre starea căruia există plângeri din partea echipajului (este un submarin sovietic construit în 1986) și nu are niciun înotător de luptă.
Lista posibililor suspecți este relativ scurtă. Kampfschwimmer deține, în ordine alfabetică, Germania, Danemarca, Finlanda, Franța, Marea Britanie, Italia, Norvegia, Austria, Rusia, Suedia, Elveția, Africa de Sud și Statele Unite.
Danemarca nu are submarine, dar are avantajul că locurile de incidente sunt aproape de propriul teritoriu, deși în afara apelor teritoriale. Finlanda nu are nici ea submarine. Restul statelor de pe listă îndeplinesc ambele criterii.
Prima țară care se lasă scoasă de pe listă fără prea multă ezitare este Rusia. De ce? Chiar și cel mai mare prieten al NATO ar trebui să recunoască faptul că sabotarea conductelor nu face decât să ușureze presiunea politică asupra guvernelor UE, în special a Germaniei; acest lucru nu poate fi în interesul Rusiei. Africa de Sud poate fi exclusă numai din motive geografice.
Statele rămase sunt toate fie membre ale NATO, fie aspiră să fie. Și aici întrebarea devine interesantă.
Primul aspect de luat în considerare sunt potențialele interese economice. Cu alte cuvinte, cine dintre cele de mai sus ar putea vedea conductele ca o concurență potențială și ar putea beneficia de timpul lor permanent de nefuncționare? Furnizorii de gaze naturale sunt două țări pe această listă: Norvegia și Danemarca; aceasta din urmă, însă, numai în viitorul apropiat.
Cine nu ar avea un interes economic? Franța, ea însăși având nevoie de energie; precum și toate celelalte țări care sunt conectate într-un fel sau altul la rețeaua europeană de gaze naturale. Ceea ce desigur nu exclude nebunia motivată politic; Cu toate acțiunile guvernelor UE din ultimele luni, întrebarea a fost în interesul cui a fost făcut.
Cine ar avea un interes politic? Statele Unite și, eventual, Marea Britanie. Amintiți-vă de declarația președintelui american Joe Biden, la conferința de presă cu Olaf Scholz, că nu va mai exista Nord Stream 2 în cazul unei invazii ruse: „Vă promit că o vom face”.
Pe lângă SUA, mai există un suspect care ar putea avea un interes politic puternic în a scoate problema Nord Stream 2 de pe ordinea de zi. Acesta este guvernul federal însuși. Oricine se uită la pozele cu protestele din Germania își dă repede seama că manevrele politice de a opri cererea „Open Nord Stream 2”, inclusiv cele de stânga, au fost nereușite și că presiunea politică este tocmai de-a lungul acestei linii de cerere.
Îndepărtând atenția și eventual chiar șansa de succes a eventualelor proteste, ar putea găsi niște susținători în acest guvern. Jens Berger s-a ocupat deja de chestiunea posibililor autori americani pe NachDenkSeiten .
În orice caz, este clar că sediul NATO de la Bruxelles ar trebui să știe la fel de mult cine este responsabil, ca și rușii. Toate datele de supraveghere din toate țările NATO vecine converg la Bruxelles, iar cele din Marea Baltică din toate locurile, unde probabil niciun hering nu depune ouă fără a fi monitorizat și nimeni nu are date care să clarifice acest atac, este extrem de puțin probabil.
De aici se naște o altă întrebare. Pentru că informațiile care sunt disponibile pot fi păstrate secrete doar dacă deținătorii acestor informații cooperează. Cu alte cuvinte, datele de supraveghere ale NATO sunt sub control doar atâta timp cât aprobarea politică a celor implicați este asigurată.
Sau, ca să spunem puțin mai direct, întreprinderea unui astfel de act de sabotaj împotriva voinței guvernului federal și păstrarea în secret a datelor sunt imposibile. Bundeswehr ar trebui să aibă și niște microfoane agățate în Marea Baltică…
Încercările RT DE de a întreba un institut german de cercetare biologică dacă a înregistrat vreo anomalie (dacă asculți cântecele marsuinelor, înregistrezi și explozii) s-au încheiat într-o buclă de „nu, nu știm” și „n-avem informații”. Un indiciu că sursele alternative de date sunt deja închise, ceea ce, la rândul său, indică faptul că autoritățile germane au fost implicate.
Pentru că, dacă ar fi fost o acțiune împotriva voinței guvernului federal, ar fi interesat să păstreze acele lacune deschise pentru informații reale. În orice caz, publicului i se prezintă o dramă în care necunoscuții sunt investigați cu nerăbdare.
O punere în scenă care poate funcționa doar pentru că trebuie să ținem cont de faptul că descoperirile rusești vor fi ținute departe de spațiul informațional german prin toate mijloacele, așa cum s-ar putea urmări în detaliu în cazul informațiilor despre biolaboratoarele din SUA.
Unele lucruri vor fi, probabil, făcute publice din partea Rusiei, în următoarele zile, deoarece toată conducta Nord Stream 2 este proprietatea Rusiei.
S-ar putea ca Statele Unite să fi considerat necesar să pună presiuni suplimentare asupra cancelarului Olaf Scholz, aflat în dubiu. Se poate, de asemenea, ca Scholz, însuși, să fi fost de acord cu un astfel de act, deoarece există o oarecare panică provocată de populația furioasă.
În primul caz ar fi un act de război a NATO din partea unui „partener” împotriva altuia; în al doilea caz, o rundă suplimentară de trădare din partea acestui guvern federal. În ambele cazuri, este un atac masiv la adresa intereselor populației germane.
Dacă ar fi existat un parlament german funcțional, care nu ar fi cedat în fața nebuniei NATO, ar fi trebui să ceară guvernului federal să-și dezvăluie toate propriile constatări, precum și dezvăluirea locațiilor tuturor ambarcațiunilor și unităților pe care partea germană le deține în Marea Baltică.
Întrucât nu există un astfel de parlament și, în schimb, marea majoritate le dorește germanilor multe ierni reci și o economie ruinată, astfel de întrebări nu vor fi puse.
Și un lucru este foarte clar, cu sau fără aprobarea sau implicarea guvernului federal, oricare dintre membrii NATO a fost responsabil pentru asta – cei care au astfel de prieteni nu mai au nevoie de inamici.
Deci lista se reduce la doi: USA sau Germania.
Autor: Dagmar Henn
Sursa: David Angelo
…raspuns corect POLONIA… cu logistica, echipamentul si ”consilierea” hegemonului… prim-ministrul Mateusz Morawiecki, la inaugurarea simbolică a stației de compresoare a Baltic Pipe din Goleniow, lângă orașul-port polonez Szczecin: ”Era dominației rusești pe gaz se apropie de sfârșit – o eră marcată de șantaj, amenințări și constrângere”… oficiali guvernamentali din Polonia, Danemarca și Norvegia au deschis noua conductă de la Marea Baltică, Baltic Pipe… gazele naturale urmează să circule prin ele din Norvegia prin Danemarca până în Polonia… Baltic Pipe este o ramură de aproximativ 900 de kilometri de la ruta existentă Europipe II, care merge din Norvegia prin Marea Nordului până în Saxonia Inferioară… Baltic Pipe a fost finanțat cu 250 de milioane de euro din fonduri UE… gazul este programat să curgă prin conductă de la 1 octombrie… operatorul polonez de gaze PGNiG se așteaptă ca cel puțin 6,5 miliarde de metri cubi de gaze naturale să curgă în Polonia în anul viitor…