Analize și opinii

Cel mai mare secret

Cum preia continentul negru rolul de motor economic de la foștii tigri asiatici. Per capita sau per global, în Africa se petrec lucruri surprinzătoare.

China și India fac mereu prima pagină cu realizările lor economice, dar se trece prea ușor peste altă poveste de creștere globală: Africa. În 2007 și 2008, sudul Africii, regiunea Marilor Lacuri cu Kenya, Tanzania și Uganda, dar și Cornul Africii cel lovit de secetă au avut creșteri ale PIB‑ului similare celor două motoare economice asiatice.

Anul trecut, în plină recesiune globală, continentul a înregistrat un plus de aproape 2%, cam la nivelul creșterii din Orientul Mijlociu, dar depășind performanțele țărilor din alte părți ale globului, cu excepția Indiei și Chinei. Anul acesta și cel viitor, Africa va avea o creștere de 4,8% – cea mai înaltă rată din afara Asiei, mai înaltă chiar decât în mult lăudatele economii din Brazilia, Rusia, Mexic și Europa de Est, dacă ne luăm după ultimele estimări revizuite ale Fondului Monetar Internațional.

De fapt, la un calcul per capita, africanii sunt deja mai bogați decât indienii, iar o duzină de state africane au venituri naționale brute per capita mai mari decât China.

POVESTEA CU CONSUMUL. Mai surprinzător este faptul că mare parte din această creștere nu provine din vânzările de materii prime, ca petrolul și diamantele, ci dintr‑o piață internă în dezvoltare, cea mai mare din afara Indiei și Chinei.

În ultimii patru ani, creșterea consumului privat de bunuri și servicii este responsabilă pentru două treimi din creșterea PIB‑ului Africii. Clasa mijlocie africană se dezvoltă rapid și ajunge la aproximativ 300 de milioane de persoane, la o populație totală de un miliard, potrivit expertului în dezvoltare Vijay Majahan, autorul volumului „Africa Rising“ („Ascensiunea Africii“).

Chiar dacă puțini pot cheltui genul de venituri pe care îl întâlnești la omologii lor din Asia sau Occident, acești contabili, profesori, menajere, șoferi de taxi, chiar și vânzători stradali impulsionează cererea pentru bunuri și servicii ca telefonia mobilă, conturile bancare, alimentele mai pretențioase și locuințele. De fapt, în primele 10 economii africane ca mărime, sectorul serviciilor este responsabil pentru 40% din PIB, deloc departe de indicele de 53% al Indiei. „Cea mai nouă poveste africană este consumul“, spune Graham Thomas, șeful departamentului de principal investment de la Standard Bank Group, ce operează în 17 state africane.

Mare parte a boomului acestei noi clase de consumatori poate fi atri­buit unor forțe exterioare: unor tipare de tranzacționare în evoluție, datorate în special cererii în creștere din China, și unor inovații tehnologice din străinătate care impulsionează productivitatea locală și creșterea. Un exemplu ar fi rețelele de fibră optică, de multe sute de miliarde de dolari, care se construiesc acum între Africa și lumea industrializată.

Alte schimbări sunt interne și deliberate. În ciuda reputației bine întemeiate de corupție și slabă guvernare pe care o au țările de pe acest continent, o parte consistentă dintre ele se află acum în plină renaștere economică datorită unei stabilități politice fără precedent. Sub imboldul unor investitori pasionați, guvernele au relaxat constant reglementările din industrie și au dezvoltat infrastructura.

Ca urmare, țări precum Kenya și Botswana se laudă acum cu spitale private de clasă mondială, școli publice alternative și șosele cu taxă pe care poți circula în siguranță. Un studiu finanțat de Banca Mondială, Africa Infrastructure Country Diagnostic, arată că progresele din dezvoltarea infrastructurii telecom au contribuit la creșterea PIB‑ului per capita a continentului cu 1%, mai mult decât schimbările monetare sau politicile fiscale. Acțiunile de la companiile locale de transporturi aeriene, cargo și telecom, recent privatizate, au explodat.

URBANIZARE FRENETICĂ. În același timp, antreprenoriatul a crescut și el, impulsionat în parte de revenirea pe continent a unui val de lucrători pregătiți. La fel cum în anii ’90 expatriații se întorceau în China și India pentru a pune pe picioare afaceri care au atras din exterior și mai mult capital și talente, în prezent sunt semne că diaspora africană cu înclinații antreprenoriale va ajuta la transformarea continentului.

Chiar dacă fuga creierelor este în continuare o problemă cronică în țări ca Burundi și Malawi – unele dintre cele mai sărace din lume, din punctul de vedere al veniturilor pe locuitor –, economiile cele mai viguroase, cum sunt Ghana, Botswana, Africa de Sud, încep să simtă un aflux fără precedent de inteligență. Există rapoarte ce afirmă că aproximativ 10.000 de lucrători calificați s‑au întors în Nigeria în ultimul an, iar numărul angolezilor educați ce‑și caută o slujbă acasă a crescut de 10 ori, până la 1.000 de persoane, în ultimii cinci ani.

Bart Nnaji a renunțat la catedra lui de la Universitatea din Pittsburgh pentru a se întoarce în Nigeria în 2005, unde conduce Geometric Power, prima companie energetică privată din Africa subsahariană. Uzina lor de 400 de milioane de dolari, cu o putere de 188 megawați, va începe să producă în toamnă și este singurul furnizor de electricitate pentru Aba, un oraș cu două milioane de locuitori din sud‑estul Nigeriei. Afam Onyema, 30 de ani, absolvent de drept la Harvard și Stanford, a refuzat oferte de șase cifre de la corporații din domeniu pentru a construi și conduce un spital privat de cel mai înalt nivel, o investiție de 50 de milioane de dolari, cu o componentă caritabilă pentru săraci, în sud‑estul Nigeriei.

Mulți experți consideră că Africa, cu baza sa de consumatori proaspăt formați în plină expansiune, ar putea fi gata să devină următoarea Indie, mulțumită urbanizării frenetice și aceluiași gen de accent pe dezvoltarea serviciilor și infrastructurii care a transformat subcontinentul asiatic acum 15 ani. Așa cum India a știut să profite de imensul său bazin de forță de muncă ieftină, Africa poate să câștige prin creșterea rapidă a marilor sale orașe.

Deja se poate lăuda cu cea mai înaltă rată de urbanizare din lume, care impulsionează creșterea prin industrializare și economie de scară. Astăzi, doar o treime din populația continentului trăiește în orașe, dar acest segment este responsabil pentru 80% din PIB, conform Centrului pentru Așezări Umane al ONU. În următorii 30 de ani, jumătate din populația africană va locui în orașe.

CÂȘTIGURI ȘI CORUPȚIE. Nicăieri nu se vede mai bine această relație dintre clasa de consumatori și urbanizare ca în Lagos, Nigeria, un megalopolis cu 18 milioane de locuitori ce are același ritm de merge‑oricum ca Chongqing sau Mumbai. În Victoria Island, centrul comercial al orașului, proprietățile sunt la fel de scumpe ca în Manhattan. Peste tot se construiește ceva: apartamente de lux, clădiri de birouri, drumuri, chiar și un oraș nou‑nouț pentru jumătate de milion de locuitori se ridică alături, direct din apele oceanului.

„Totul aici e insuficient, așa că toate domeniile sunt pe creștere“, explică Adedotun Sulaiman, capitalist de risc și președinte al Accenture pentru Nigeria. „În ce privește oportunitățile, este absolut șocant“. Aliko Dangote, cel mai bogat antreprenor african de culoare, a mizat bine pe această cultură consumistă și a strâns o avere de 2,5 miliarde de dolari, potrivit „Forbes“. Imperiul său a început de la o afacere de import cu mâncare pentru copii, ciment și pește congelat, printre altele.

Acum activitățile se concentrează pe creșterea internă înfloritoare: produce ciment pentru complexuri de birouri sau de shopping, închiriază apartamente de lux, fabrică paste, făină și zahăr, iar acum se extinde către servicii – rețele mobile 3G și transport. „Nu există loc în lume unde să poți face bani ca în Nigeria“, spune Dangote, 53 de ani. „Este cel mai bine păstrat secret de pe lume“.

Totuși, Africa rămâne o graniță a pie­țe­lor emergente. În ciuda câștigurilor, di­fi­cultățile și costurile necesare pentru desfășurarea unei afaceri sunt cele mai mari din lume, potrivit datelor Fondului Monetar Internațional. Adăugați aici corupția generalizată – Transparency International califică problema drept „nestăpânită“ în 36 din cele 53 de state afri­cane – și nu aveți de ce vă mira că Africa este deseori privită drept un loc toxic pentru afaceri.

Dar președintele Băncii Mondiale, Robert Zoellick, afirmă că, după această criză economică, investitorii pe termen lung au recunoscut că „piețele dezvoltate au și ele mari riscuri“. La fel ca India și China, Africa profită de situație și poate că este, mai mult decât orice altă regiune din lume, un exemplu pentru noua ordine mondială în care cele mai sărace națiuni își găsesc un drum spre o dezvoltare viguroasă.

Jerry Guo
sursa: moneyexpress.ro

Despre autor

contribuitor

Adauga comentariu

Adauga un comentariu