Analize și opinii

Ce-am fost si ce-am ajuns

Exact in urma cu un an, datele statistice anuntau o crestere economica pentru Romania de 8,9 %, pe primele trei trimestre ale anului. Prin comparatie, dupa alte noua luni, Produsul Intern Brut a avut o scadere de 7,1% si aceasta se va apropia de 8% pana la sfarsitul anului.

Din lac in put. Asa poate fi comparata evolutia economiei romanesti in anul 2009, cand “tigrul balcanic” s-a dovedit o a fi de fapt o biata pisica schiloada, fardata insa, coafata si tinuta artificial intr-o stare euforica, pana la debutul crizei. La prima ploaie mai serioasa, caruia cei mai multi dintre noi i-au spus criza economica, felina si-a aratat adevarata ei fata, pe care fardurile nu au mai putut-o ascunde.

Sa fie oare doar criza economica de vina, asa cum lasa sa se inteleaga guvernantii? Intr-o anumita masura au si ei dreptate, dar daca eliminam ideea draga romanilor, conform careia toate relele ne vin de la altii, constatam ca aceasta criza nu a facut altceva decat sa ne arate cat de fals am crescut noi economic.

Spuneam la sfarsitul anului trecut, ca balonul umflat al cresterii economice, pe baza preturilor mari, se apropie de implozie inainte ca un nou guvern sa apuce sa puna mana pe pompa, pentru a-i mai adauga ceva presiune.

Si asa a fost, caci, la instalarea guvernului Boc ne-a fost dat sa aflam ca toata aceasta spectaculoasa crestere economica nu are nimic sustenabil in ea. Si, evident, balonul a facut poc, iar guvernul Boc, care si-a uitat trusa cu petice pe traseu, nu a facut altceva decat sa monitorizeze aerul ce se pierdea din balonul cresterii economiei romanesti.

Interesant lucru, in urma cu un an, la predarea guvernarii, liberalii vorbeau deja despre o posibila trecere in opozitie ca despre o terapie ce le era necesara dupa patru ani de guvernare.

Terapia a fost, se pare, foarte intensa, atata vreme cat aceiasi liberali se pregatesc din nou sa revina la guvernare. Si nu oricum, ci cu un prim ministru din partea lor.

Astea sunt paradoxurile politice ale noastre, ale romanilor, pe care le trecem cu vederea de 20 de ani incoace, de parca ele ar face parte din normalitate. Dar nu aspectele politice ale problemelor ne intereseaza pe noi acuma.

Revenind la cresterea economica de anul trecut, merita sa amintim ca in lunile de vacanta (trimestrul trei), aceasta crestere a fost de 9,1%, lucru nemaintalnit la nici o alta tara europeana.

Culmea, in aceeasi perioada a anului trecut, numarul romanilor care si-au facut vacanta peste hotare a fost cel mai mare din ultimii 20 de ani, iar litoralul romanesc a consemnat cifre de neimaginat la capitolul “ocupare”.

Logic, ne-am intrebat la vremea respectiva, cine a facut aceasta crestere economica, daca noi eram dusi in vacanta de la mic la mare. Am avut si raspunsul, care se arata un adevarat avertisment la ceea ce ne asteapta. Dar cine sa ne asculte?

Investitiiile in constructii reprezentau peste jumatate din totalul investitiilor pe primele noua luni ale anului, fiind urmate de comertul cu ridicata, inchirieri si activitati de servicii. Preturile in imobiliare, sustinute de importuri masive si de creditele bancilor catre populatie sunt principalele elemente ce tineau sub presiune balonul cresterii economice si dadeau impresia romanilor ca traiesc din ce in ce mai bine.

“Tot romanul si-a schimbat frigiderul, televizorul sau masina de spalat. Tot mai multi romani si-au schimbat vechiile Dacii cu masini noi si nu putini sunt aceia care se apropiau cu pasi repezi de o casa noua.

Din nefericire, mare parte din respectivele realizari s-au datorat accesului la imprumuturi si nu unor acumulari”, scriam in Bloombiz in urma cu un an, facand precizare ca bunurile achizitionate nu le-am mai produs noi, ca altadata, ci le-am cumparat de la altii.

Cand “bunastarea pe baza de imprumut” s-a oprit si economia si-a aratat fata ei adevarata.

La doar un an diferenta, Romania nu mai era un tigru balcanic, ci o biata pisica ce cerseste pe unde apuca bani, pentru a-si asigura supravietuirea.

De la locul intai in Europa, din punct de vedere al cresterii economice, am sarit tot pe locul intai, dar din punct de vedere al descresterii economice, facand abstractie de tarile baltice. Asadar, merita sa ne intrebam, macar, la ce ne-a fost buna cresterea economica?

Din nefericire, la nimic. Autostrazi nu am reusit sa facem, infrastructura feroviara a devenit un pericol public, retehnologizarea unor mari companii ale statului, indeosebi cele din sectorul energetic, este ca si inexistenta, retelele de apa si canalizare au ramas aceleasi, agricultura sta in continuare la mila Domnului, iar domeniile sanatatii si invatamantului sunt in colaps.

Asadar, am crescut ca sa avem de unde cadea. Si ne-am lovit pe masura.

Noul guvern, care va fi el, va pleca de la cu totul alti parametri economici decat cei ai guvernului Boc. Intr-un fel, acest lucru poate fi un avantaj, chiar daca este dureros sa recunoastem.

Nu stiu in ce masura insa, noul guvern va tine seama de realitati, caci, iata, fosti guvernanti se si grabesc sa anunte pentru anul viitor o crestere economica de chiar doua procente. Ne vom imbata, din nou cu apa rece?

Ramane de vazut, dar, pana atunci, trebuie sa spunem romanilor ca 2010 va fi mult mai dificil decat tot ce-a fost pana acuma. Asta nu inseamna ca trebuie sa disperam si nici sa ne consolam cu gandul ca si altii ar putea pati ca noi.

Cu ce avem, sau nu avem, trebuie sa pornim din nou la drum, de data asta fara sa ne mintim insa pe noi insine. Daca intr-adevar, la un moment dat se vor face simtite efectele unei noi cresteri economice sa fim atenti de unde vine ea. Caci, daca istoria se repeta, nimic nu ne mai salveaza.

Alexandru Moldovan
sursa: bloombiz.ro

Abonează-te la newsletter