Când văd mizeria de manipulare useristă cum că “Vlad deranjează, de-aia ii vor toți capul”, nu știu, să râd, să plâng sau să țip?

In primul rând, mă deranjează formula excesiv de personală și inadecvată în discursul politic public “Vlad”. Vlad ii spui între prieteni, la bere, la birou sau în dormitor, dar nu la TV, nu pe fb sau când comentezi despre politicile statului. Este și asta o strategie de comunicare, tip corporatistă, împrumutată de la americani, care îl face să pară mai apropiat de popor, în special de tineri. “Vlad e competent, Vlad e de-al nostru, Vlad”.

Deci, ministrul Voiculescu, în al doilea rând, nu este picat din cer în ministerul sănătății. Desigur că el a venit sa schimbe ceva, dar el a venit și să continue o treabă pe care o începuse în 2016, si anume să transfere hălcile de buget alocate sănătății de la unele destinații (care în românește s-au tradus în mafii), la alte destinații (care, în orice limbă vreți, se traduc tot în mafii). Nu e nicio diferență, se mută banii de la o mafie locală la altă mafie, globală. De-asta a pornit-o omul conștiincios în a oferi cică transparență, de a da public cifre, date, de a organiza concursuri la casele de asigurări. Nu trebuie să ne mire, așadar, dacă la capătul bunelor intenții ale ministrului Voiculescu stau gențile de voiaj încăpătoare ale partenerilor săi externi. Aceiași probabil care i-au semnat și singurul document ce face trimitere la ceva studii superioare ale dumnealui, unele incomplete din prisma funcției ocupate.

În al treilea rând, discutăm, ca obiectiv general, de reformă de sistem, în traducere liberă, privatizarea sănătății, a asigurărilor de sănătate, într-un moment tragic, în care se întâmplă o criză medicală, însoțită de multe pierderi de vieți omenești, accidente în spitale, oameni care mor din cauza lipsurilor din sistemul public de sănătate și de un sistem care își atinge limitele. Iar grija ministrului Voiculescu nu pare a fi să îndrepte acest sistem subfinanțat, nu să completeze cu noi resurse, paturi, personal, clădiri, ci să îi mai ia și din resursele acelea puține, pentru a le transfera în sistem privat. Ciudat moment, ciudată abordare, sigur că deranjează domnul Voiculescu, dar deranjează poporul român, pacientul, care va avea acces și mai restrâns la servicii de sănătate. În loc să mărești capacitatea de a oferi servicii medicale, când vin valurile de epidemie, tu o restrângi. Cât au participat spitalele private la criza covid-19? Câte locuri ATI, câte spitale covid? Ceva participare cu personal, ambulanțe și testare, toate la suprapreț. Prea puțin, mai ales că și-au rotunjit profiturile în perioada crizei.

Vedem măsuri anapoda, cum este și transformarea unor spitale publice de specialitate în spitale covid, cum e spitalul Foișor, cel mai mare spital de ortopedie din țară, care nu are profilul, dotările și personalul pentru boli respiratorii. Și pierzi încă o resursă funcțională pentru bolnavii non-covid. Probabil, unii dintre aceștia se vor duce în privat, dar cei mai mulți nu vor mai avea acces să fie tratați de bolile lor. De ce nu se procedează invers, respectiv transformarea unor spitale private în spitale covid, proces care ar fi mult mai ușor și cu mai multă eficacitate și să lași spitalele de specialitate funcționale pentru bolnavii lor? Păi, cum de ce, când vedem clar că intenția este de a transfera banul public către sistemul privat și nu tratarea mai multor pacienți, covid sau non-covid, chiar și pe timp de pandemie.

În urma celor menționate, care este așa fapta de glorie care merită menționată, de trebuie ținut în brațe ministrul Voiculescu, Vlad?

Autor: Cristian Moisoiu