Buturuga Anghel: “S-a iscat, iar, o “polemică” între condeie bisericești redutabile pe seama euharistiei”

S-a iscat, iar, o “polemică” între condeie bisericești redutabile pe seama euharistiei. Deocamdată as spune doar atât: cei care promovează o “restaurare” a liturghiei “primare” invocând necesitatea împărtășirii tuturor credincioșilor ce participă au orice, numai “mintea” părinților și a credincioșilor din vremurile Bisericii primare sau, chiar, premoderne nu. Prin “minte” înțeleg cadru mental, perspectiva, mod de înțelegere a lumii. Cu atât mai deplasate sunt ironiile lor la adresa gândirii “magice” a celor care, astăzi, trăiesc mai “popular” credința. Gândirea “magică” (in sens de viziune “vrăjită” asupra lumii), gândirea “tare”, gândirea “metafizică”, in calitate de cadre mentale de înțelegere, sunt exact cele care fac diferența între omul postmodern și cel creștin. Nu poți fi postmodern și creștin. Mai ales despre asta e vorba în “metanoia”, schimbarea minții astfel încât să nu se potrivească acestui veac. Nu te poți împărtăși continuu și tu să ai o minte modelată de acest veac și stăpânitorii lui. Pentru că dacă faci asta, ajungi la cuvântul apostolului: având aparenta dreptei credințe, dar tăgăduind puterea ei. Fără o conștientizare a acestei diferențe, oricât de meșteșugite și aparent patristice sunt pledoariile celor ce vor liturghii cu împărtășirea tuturor participanților, rămân sceptic cu privire la obiectivele lor și sunt convins că rezultatele unei astfel de practici vor fi dezastruos de secularizante, lovind în însăși inima Bisericii.