Vedem de o vreme manifestîndu-se în propaganda care ne saturează infosfera o mică perversitate lingvistică, cu consecințe potențial imense, îndrăgită în egală măsură de mandarinii interesat iubitori de etatism și de corporatiștii ahtiați după monopoluri profitabile.
Astfel, pentru a descrie apocalipsa ecologică prezisă cu atîta aplomb de „tools and fools” ai pseudo-religiei ecologiste -acest panteism anti-uman modern cu tonuri maniheiste accentuate- se folosește mai rar termenul de „încălzire globală” (pentru că, mno, a devenit deja destul de evident că, pentru intervale de timp cît de cît lungi, e nedemonstrabil fenomenul, sub forma lui pretins apocaliptică și antropogenă) și se utilizează în schimb tot mai des cel de „schimbare climatică”.
Ăsta e perfect, căci într-adevăr clima se schimbă tot timpul. Schimbarea climatică se întîmplă cu necesitate, e imposibil de evitat. Deci, întotdeauna vei avea „argumente” pentru a îi băga pe oameni în spaimă, anxietate, ură pentru deviaționiști etc., dar mai ales pentru a le lua resursele, prin oricît de aberante taxări și oricît de lipsite de sens recomandări de consum (de exemplu, să își achiziționeze mașini electrice).
Dacă reușești să îi convingi pe oameni să se simtă îngroziți și vinovați de schimbarea climatică, îi convingi să fie îngroziți și vinovați oriunde, oricînd. Iar apoi, Stat și Corporație laolaltă, te apuci de a îi salva, desigur, pedepsindu-i, înainte de toate, pentru că există.
Autor: Bogdan Teodor Iacob
Adauga comentariu