Când spui ”Soros” sau ”sorosism” imediat vin niște băieți și fete care să râdă superior și să te acuze de conspiraționism. Și chiar și de naivitate și răutate. Cum ai putea crede că un moșneag de 87 de ani ar fi întruparea Răului ideologic la modă la început de secol XXI?
George Soros este părintele unei familii de organizații non-guvernamentale, extinse pe plan internațional, care acționează constant pentru promovarea unui pachet de valori ideologice pe care papa Ioan Paul al II-lea îl denunța ca fiind ”cultura morții”, Benedict al XI-lea îl numea dictatura relativismului, dar e cunoscut și sub numele de progresism, multiculturalism, neomarxism, valori euro-atlantice, neofascism, liberalism progresist, cu precădere în țările din estul Europei.
Nu cred că e greșit să vedem în Soros, nu atât un teoretician cât un sistematizator al unei viziuni ideologice destul de neclare după supradoza de droguri și de pornografie reprezentată de anul 1968 și ceea ce a urmat în țările occidentale.
El , cred eu, poate fi considerat părintele (în sensul de sistematizator) ideologiei dominante a postmodernismului.
Ca să ajute la promovarea acestor valori, Soros a urmat calea gramsciană a dobândirii hegemoniei culturale. Așa a înființat o Universitate bună, darnică în burse, dar ….consistentă ideologic, fabricând cu ajutorul ei o întreagă elită politică, civică, jurnalistică, academică est-europeană, deja dresată din punct de vedere doctrinar.
Influența sa politică a devenit uriașă. Știm din Wikileaks cum deciziile diplomației americane (conduse atunci de H. Clinton) cu privire la o țară est-europeană ca Albania, de exemplu, erau luate în urma sugestiilor via e-mail ale lui George Soros.
Știm că Ungaria, Polonia, Rusia și Israelul văd, ca state, în Soros o amenințare directă pentru suveranitatea lor.
Dar vedem cum și administrația cea mai anti-sorosită (asumat) din SUA, cea a lui Trump, nu poate decât să susțină pe Soros în contra efortului Ungariei de a scăpa de darul otrăvit al universității miliardarului nostru…. Semn că Soros contează și atunci când oamenii săi pierd alegerile prezidențiale.
De altfel pare uimitor să vezi că mulți ambasadori ai Statelor Unite sunt de fapt motivați sufletește nu de loialitatea față de interesele propriei lor țării, ci de crezul ideologic al domnului Soros.
Să adăugăm la aceasta faptul că acesta a fost proiectul de suflet al lui Soros, căruia i-a lăsat de curând cea mai mare parte a uriașei sale averi (și vă închipuiți ce poate să însemne o donație de 18 miliarde de dolari, pentru o țară, dar ce să mai vorbim de o fundație?). E o dovadă că pentru George Soros această cauză e mai copil al său decât proprii săi copii, a căror moștenire s-a subțiat consistent după acest act de….caritate ideologică făcut de multimiliardarul american.
Deci a vorbi despre sorosism este perfect legitim. Așa cum Lenin a creat leninismul ca interpretare a marxismului edeși era foarte departe intelectual de un Marx, de un Engels sau chiar de un Trotki, dar avea spirit organizatoric și sistematizator, Soros e părintele unei pan-ideologii și unei veritabile revoluții culturale, deși probabil nu e vreun versat filosof sau subtil dialectician.
Însă e un tată. Iar copilul său, care poartă atâtea nume care ne pot confuza (multiculturalism sau marxism cultural sunt concepte destul de complexe și implicit destul de puțin lămuritoare), merită numele de sorosism.
P.S. Și chiar seamănă cu împăratul Palpatine din Star Wars.
Autor: Bogdan Duca
Sursa: Bogdan Duca Blog
Adauga comentariu