Analize și opinii

Bogdan Alexandru Duca: “Singura condiție pentru a funcționa- cel puțin în cazul meu- este pesimismul.”

Singura condiție pentru a funcționa- cel puțin în cazul meu- este pesimismul.
Nu îmi fac nicio iluzie, nici de ordin politic, nici de ordin social, pentru simplul motiv că fiecare zi, fiecare eveniment politic, social, fiecare produs cultural al societății noastre, a întregului Occident colectiv, indică epuizarea intelectuală, morală, senilitate și scleroză.
Și asta e valabil în ambele tabere. Nu există o tabără progresistă rea și o tabără conservatoare bună. Ambele tabere fac parte din aceeași societate degenerată și epuizată. Epuizată inclusiv biologic….
”Doar un zeu ne mai poate salva”, spunea Heidegger acum 60 de ani, după ce remarcase deja declinul societății vestice. În 60 de ani, boala s-a agravat, s-a metastaziat și….nu a fost nicio salvare.
Dumnezeu nu are niciun interes să ne salveze, pentru că e Dumnezeu, nu zeul protector al civilizației noastre epuizate, cum le place unora dintre noi să creadă.
De asta eu am luat tot mai multă distanță față de tot ce se întâmplă. Spun ce simt nevoia să spun, ca să nu fiu judecat și eu la sfârșitul istoriei că am tăcut, dar nu am motive să fiu militant, nici speranțe, nici iluzii.
Înfrângerea Occidentului colectiv în al treilea război mondial va duce la declanșarea unor procese finale pentru acesta.
Dar nu îmi fac iluzii. Chiar mă tem mai tare că, în numele salvării de cancerul progresist, ciuma neofascistă – mascată conservator și pseudocreștin, ne va strânge de gât.
Corectitudinea politică nu e doar progresistă și imbecilitatea woke poate fi oricând înlocuită de vreo imbecilitate puritană.

Autor: Bogdan Alexandru Duca

Despre autor

editor

comentariu

Adauga un comentariu

  • …cu cit creste numarul c r e t i n i l o r pe pamint, cu cit sint mai multi i m b e c i l i, cu atit ma simt mai bine… cinci ani am tot incercat sa ma implic, sa explic, sa ”deschid ochii” larg inchisi ai semenilor mei… in afara de multa ”hrana suedeza” nu prea am primit nimic… in cel mai bun caz tacerea (de aur) a celor care, la alte subiecte erau deosebit de ”combativi”… asa ca acum, cu ”experientele” adunate in cinci ani, stau si admir ”rezultatul” decaderii, decadentei si dezintegrarii… a tot si a toate… a romanului, a Romaniei, a sufletelor si constiintelor… si NU! NU sint un pesimist… dimpotriva! sint un optimist incurabil… dar aproape zilnic ii spun ”romanului meu” (cum il alintam cindva), la televizor sau in realitatea cotidiana: ”Ti-am spus eu!” nu ma incalzeste cu nimic indeplinirea unor evaluari pe care le ”vesteam” cindva… dar, la aproape 70 de ani am invatat sa nu-mi mai pese de ”romanul meu”… are EXACT soarta pe care o merita… de peste 33 de ani romanul isi ”croieste o alta soarta”, cea la care a ”lucrat” cu indirjire si abnegatie… incepind cu demolarea agriculturii si a ”gramezii de fiare vechi” din epoca lui iliescu-ilici si pina azi, la greva celor care il votau cu entuziasm pe ”omul lor”, ori la bucuria adapostirii sub ”umbrella” Aliantei, umbrella care ii va aduce pieirea… de ce sa-mi pese? mi-a pasat si n-a contat… plateste romanule! iluziile tale au acest pret… munca ta, banii tai, copii tai, soarta ta, viitorul tau improbabil si bejenia ta TOT TU trebuie sa le platesti… ce vei primi in schimb? pai sa-ti spun tot eu, ca am simtit pe pielea mea… multa, extrem de multa ”hrana suedeza”… si sa nu te miri! o primesti de doua decenii dar nu te saturi… stai cu gura deschisa si o cersesti, o platesti si o simti… dar iti place… ce-ti mai place! si iti dau si o veste pe gustul tau: ce a fost pina acum este doar aperitivul… stai sa vezi felurile principale… asa ca, vazind cite mi s-au indeplinit, de ce sa fiu pesimist? imi vine sa ma imbratisez singur (nu sa ma pup ca’s prea batrin si nu-mi incalt simtul estetic nici macar pentru mine)… dragule! romanu’ meu! pregateste-te! vin vremuri extrem de interesante pentru tine… SA NU UITI NICIODATA! TU, doar TU, ai facut asta… sa lasi conspiratiile si ”lucraturile”… ”opera” este a ta, tu ai centrat si tot tu ai dat cu capu’… stii ca avem o vorba? aia cu ”cum iti asterni…” daca mai traiesc, o sa te vad la anu’ cum dai cu buletinu’… din nou… in perfecta cunostinta de cauza… si nu mai pomeni de tefelei… EI sint copii TAI… de la cei care iti hotaresc soarta si te ”guverneaza” si pina laei, la tefelei, totul este ”produsul” tau, realizarea ta, opera ta, vointa ta… asa ca, iti doresc multe ”succesuri”, ”pe noi culmi de progres si civilizatie”…