Analize și opinii

Bogdan Alexandru Duca: „Profeții sunt, poate, cele mai interesante personaje ale Bibliei”

Profeții sunt, poate, cele mai interesante personaje ale Bibliei.
Nu sunt comozi, sunt nonconformiști, sunt anti-sistem, deranjează, sunt deprimanți în mesajele lor, chiar și atunci când anunță victoriile rămâne acolo un rest, o așteptare…..
Dar nici pentru noi, cititorii despre veacuri, nu sunt comozi. Obișnuiți cu Creștinismul nostru cuminte, disciplinat, ”ascultător întru toate” față de cler, unde ”virtutea” supunerii bate darul dumnezeiesc al rațiunii, profeții din Vechiul Testament sunt chiar smintitori.
Imaginați-vă că ați ajunge în momentul în care viitorul rege Saul vine în Ghibea și întâlnește ”o ceată de proroci coborându-se de pe înălțime cu harpe, tamburine, flaute și lire înaintea lor și proorocind” (I Regi/Samuel, 10,5).
Vă dați seama? O ceată de zurbagii ai Duhului, cu muzicanți în față, proorocind fiecare.
Și Saul se alătură și el cetei și începe și el să….proorocească.
Cum vi s-ar părea scena?
Penticostali? Dacă nu chiar Hare Krishna. :))
Dar așa lucrează Domnul!
Sau scena de la 1/3 Regi, capitolul 13, în care un prooroc sfidează un rege pentru Domnul, dar apoi este încercat și își pierde viața, fiind păcălit de un alt prooroc.
Sau să fiți în timpul lui Ieremia, care spune poporului său, plin de elan patriotic, că mai bine se predă, căci e prea păcătos ca să merite o victorie împotriva dușmanilor săi și, implicit, orice rezistență este sfidarea pedepsei lui Dumnezeu.
Nu e așa că nu v-ar plăcea un astfel de prooroc? Nu e naționalist, nu confundă voia lui Dumnezeu cu ambițiile naționale .
Dar prooroci sunt și în Noul Testament.
În Faptele Apostolilor, la capitolul 13, versetul 1, aflăm numele unor astfel de prooroci: Barnaba, Simeon (numit și Niger- negrul), Luciu din Cirene și Manaen.
Iar când vorbeau ei, până și apostolii se supuneau, căci recunoșteau în ei voia Domnului.
Și Pavel, în Cezareea, dă de un profet: Agab și de cele patru fiice ale lui Filip, profetese și ele. Iar Agab îi profețește arestarea lui Pavel.
Iar în I Corinteni este o întreagă teologie a darurilor harismatice din Biserică, unde Pavel răstoarnă indiferent, ierarhiile cu care suntem noi obișnuiți.
De exemplu, în I Corinteni,12, 28, apostolii sunt primii din ierarhia Bisericii (cum e și firesc), pe locul 2 sunt proorocii, pe locul 3 sunt învățătorii, pe locul patru cei cu puteri miraculoase, apoi cei implicați în actele de caritate, cei care se ocupă de administrație și vorbitorii în limbi….
Să citiți însă și capitolul 14 din aceeași epistolă.
De altfel, majoritatea știm cum se termină celebrul capitol 13, imnul iubirii:
”Acum rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea. Dar mai mare dintre acestea este dragostea”.
Însă să vedem cum se continuă textul?
”Urmăriți dragostea și să doriți cu înflăcărare manifestările duhovnicești, dar mai ales să proorociți” (I Corinteni, 14,1).