Bogdan Alexandru Duca: Ne iau ungurii Ardealul?

Ne iau ungurii Ardealul?

Populația maghiară din Transilvania a cunoscut o prăbușire dramatică. De la 1,6 milioane de maghiari transilvani, câți erau 1991, în 2012 mai erau 1,2 milioane. Iar acum, cel mai probabil, sunt un milion de maghiari în Ardeal.

Prăbușirea demografică a maghiarilor transilvăneni este mai abruptă decât cea a românilor. Dacă România a pierdut cam 20% din populaţie în ultimii 30 de ani, populaţia maghiară a pierdut în jur de 40%.

Nici în Transilvania nu stau prea bine. În anul 1920, deci după unire, maghiarii reprezentau 26,7% din totalul populaţiei transilvănene. În 1948 erau 25,7% iar în 1966, populaţia maghiară scădea la sub un sfert, la 24,2%. Potrivit recensământului din 1992, erau 21%, a celui din 2002 erau 19,6%, a celui din 2011, mai erau 17,9%. Probabil acum, vom vedea după acest recensământ, vor fi undeva la 15-16% din totalul populaţiei Ardealului.

Cifrele acestea spun totul.  Pur şi simplu, minoritatea maghiară din Transilvania este, din păcate, (da, din păcate!) o comunitate în declin.

Dacă, prin absurd, Ungaria ar „cuceri” (cum?) Transilvania, atunci populaţia Ungariei ar fi de 15 milioane de locuitori şi  noua Ungarie s-ar trezi cu o minoritate de aproape 40% de români….

Deci, strict pe cifre, Ungaria nu are cum să „ia” Ardealul.

Pot renunţa însă maghiarii la Ardeal?

Evident că şi aici răspunsul este un categoric „Nu”.

Pentru maghiari, Transilvania nu este altceva decât vatra europeană a maghiarităţii. Când apare Ungaria medievală, ea este strâns legată de Transilvania. Şi istoria, cultura, civilizaţia maghiară nu pot fi concepute fără Transilvania.

De aceea Transilvania este în sufletul maghiarilor, cum este Kosovo în sufletul sârbilor, Kievul în sufletul ruşilor, Constantinopolul în sufletul grecilor, Betleemul în sufletul evreilor, Ierusalimul în sufletul arabilor, etc.

De asemenea, Transilvania are o istorie maghiară ce este evidentă cu ochiul liber. Şi care trebuie asumată de către toţi.

Naţionalismele pleacă pe logici exclusiviste. Un exemplu simpatic, din tabăra „noastră”, românească,  este cel al românizării lui Hunyadi Janos, transformat în Iancu de Hunedoara în istoriografia românească.

Istorici serioşi au încercat să demonstreze mai mult sau mai puţin convingător originile româneşti ale voievodului transilvan şi regentului ungar. Mergând până la a face din Janos, Iancu.  Sau chiar până acolo (am văzut asta într-un documentar de la Trinitas TV) încât ignoră faptul că Iancu-Janos era catolic şi prezintă capela catolică unde se reculegea familia Hunyadi în frumosul lor castel, ca fiind un soi de capelă ortodoxă.

Evident, această obsesie este, dacă suntem istorici serioşi, irelevantă. Pentru că e ştiut faptul că în Evul Mediu criteriul etnic era secundar, dacă nu chiar terţiar. Hunyadi Janos nu e mai puţin maghiar, dacă acceptăm origini româneşti pentru familia sa, aşa cum Mihai Viteazul nu este mai puţin român, doar pentru că mama sa şi, probabil, şi tatăl, erau greci neaoşi.

Nici ungurii nu sunt mai brezi.  Se sting în Transilvania dar tot alimentează „gărzi secuieşti”, inventează „alfabete runice” şi arborează tricolorul maghiar prin toate bisericile şi pe toate monumentele.

Numai că naţionalismul lor este naţionalismul muribundului. În timp ce naţionalismul ardelenist românesc este unul gratuit.

În loc să vedem valorificată întreaga moştenire transilvăneană, suntem obligaţi să participăm la un soi de secesionism cultural.

O spun din experienţă personală: am cunoscut două Transilvanii. Una este Transilvania românească, cu Blajul, Şcoala Ardeleană, Horea, „crăişorul” Iancu, Şaguna, brânza sibienilor şi orgoliul nejustificat al unui românism ardelenesc, care ar fi „superior” românităţii „regăţene”.

Dar am cunoscut, prea puţin, şi Transilvania maghiară, cu muzică de tăiat vene, biserici gotice, fresce romanice, principi, aristocraţi, poeţi, mânăstiri medievale, şcoli, prima universitate de pe aceste locuri, palate, castele, costume populare, etc. Dar şi cu imbecilităţi, precum „hărţi ale Ungariei mari” desenate pe funduri de lemn, de tocat legume sau prioritizarea maghiarei şi când nu e nevoie.

Am cunoscut însă ardeleni care nu cunoşteau Transilvania celorlalţi. Refuzau să intre în ea….

Chiar înainte de covid, eram la o conferinţă la Cluj Napoca şi am cunoscut o doamnă doctorandă, româncă, clujeancă, care nu intrase niciodată în bisericile maghiare, majoritatea monumente istorice extraordinare, din oraşul ei de studii. Şi care a fost uimită să descopere, datorită mie, unicornii care ”populează” centrul istoric al Clujului- de fapt blazonul unei familii puternice de altădată: Korniș.

Acum mai mulţi ani cunoscusem o domnişoară din Miercurea Ciuc, româncă, care refuzase patriotic să înveţe ungureşte şi să „accepte” că trăieşte într-un oraş 80% maghiar…

Bănuiesc că sunt şi destui maghiari la fel, blocaţi în refuzul evidenţei: Transilvania este românească în aceeaşi măsură în care este maghiară.

Însă Transilvania este, totuşi, una. Şi, atât români, cât şi maghiari, trebuie să acceptăm unitatea şi unicitatea Transilvaniei, care este în acelaşi timp maghiară şi românească.

Și de asta nu trebuie să fie nicio isterie că există un ”ținut secuiesc”, așa cum există și Bucovina, Banatul, Oltenia…. De aceea nu trebuie să existe aroganțe cum ar fi refuzul să vorbești românește, că tu ai fi ungur (deși, recunosc, mie nu mi s-a întâmplat niciodată să nu mi se răspundă).

De aceea trebuie acceptat că ungurii nu sunt niște ”nou veniți” peste români….

Eram cu un prieten, politician mai naționalist, prin Covasna, cu daraveri politice. Eu încercam să îi explic ce am scris și mai sus, iar el ținând-o cu linia  asta, că ungurii sunt niște străini.
Am trecut pe lângă o biserică pe care scria anul ctitoririi: 1346, sau ceva de genul.

L-am întrebat:

”Cum poți să spui unui secui care locuiește aici, ai cărui strămoși au făcut biserică în 1346, că satul ăsta nu e al lui, că ținutul ăstaa nu e secuiesc, că e doar un ”venetic”? Câte sate din Valahia sau Moldova cunoști cu biserică de la 1346?”

Nu i-am mai spus că biserica catolică din Alba Iulia are peste o mie de ani, că….

Cimitirul acela de la Valea Uzului, unde se odihnesc în acelaşi pământ, soldaţi români şi maghiari, mi se pare cel mai reprezentativ pentru cum ar trebui să fie Transilvania actuală: un loc în care istoria să se odihnească.

Dar de ce nu o lăsăm să se odihnească?

1. Pentru că naţionalismele sunt boli ideologice.

2. Pentru că e un profit politic de pe urma acestor boli ideologice.

Iar acum profitul este evident în cazul românesc: menținând un discurs naționalist maghiarofob, rusofob, lipsit de simțul realității (dar ce naționalism o fi realist?), menții România exact în halul în care este….

Autor: Bogdan Alexandru Duca