Bogdan Alexandru Duca: „Mă tot întreabă lumea dacă sunt pesimist sau optimist cu privire la viitor”

Sincer, sunt și pesimist, sunt și optimist.

Sunt pesimist pentru că nu văd cum e posibil să ieșim din fundătura în care a intrat lumea noastră.

Pur și simplu suntem o lume scăpată de sub controlul rațiunii. Totul e un delir ideologic, al unei ideologii oricum slabe intelectual.

Marxismul și nazismul, progresismele secolului XX, erau monumentale. Progresismele de acum sunt pur și simplu niște deliruri de spital de nebuni care trăiesc pe datorie.

Dar lumea le crede.

Uite cum sunt speriați toți de viroza asta….. Cum acceptă prăbușirea oricărei garanții de libertate pentru a nu face o viroză ce poate da în pneumonie…..

Sunt optimist pentru că mai văd tineri treziți.

Că sunt tineri serioși pe care îi întâlnesc prin biserici (că sunt ortodoxe, catolice sau neoprotestante), că sunt tineri atei sau indiferenți religios dar care se prind că ceva e în neregulă și încep să pună ideile cap la cap, tot întâlnesc astfel de oameni. Și asta mă umple de speranță.

Pentru că odată ce ai început să funcționezi rațional, să vezi matrixul idioțeniei progresiste, nu mai poți da nici tu înapoi. Deja devii opoziție la sistem, vrei nu vrei.