Lumea noastră este într-o fundătură pentru că nu mai are nicio speranță.
În cei mai grei și negri ani ai totalitarismelor secolului XX, oamenii erau păcăliți sau chiar convinși că merită să treacă prin suferințe, să facă sacrificii, să muncească mai mult, să accepte totalitarisme, pentru că, într-un sfârșit, va fi bine.
Comunismul venea cu promisiunea acelei lumi mai bune care va veni la sfârșit, după toate sacrificiile revoluționare.
Fascismele și naționalismele, făceau să se înghită toate nenorocirile pe promisiunea că, la un sfârșit, țările vor fi ”ca soarele sfânt de pe cer”.
Chiar și ideologiile capitaliste promiteau prosperitate, livrau speranțe că vine ”piața liberă” și ”mâna invizibilă” va pune ordine în lucruri și toți vom fi prosperi.
Speranța vârstei de aur a fost, de fapt, ceea ce a mânat mai departe turmele umanității, de-a lungul istoriei.
Însă acum Occidentul este dominat de ideologii care nu mai livrează niciun optimism. Nu mai sunt ideologii progresiste, ci ideologii ATI.
Pur și simplu politica actuală nu este gândită să mergem spre „mai departe”. Este gândită să supraviețuim.
Ați remarcat că nimeni nu mai promite nimic pozitiv?
Mitul „epocii de aur”, care a dus Occidentul mai departe, a murit.
În locul progresismului care promitea o lume mai bună, egalitară, a păcii (cam ce cânta Lennon în ”Imagine” era ușor de suprapus pe idealurile comuniste, neoliberale și fasciste), au apărut ideologiile ATI.
Care ideologii ce ne spun?
Că suntem pe moarte și trebuie să amânăm apocalipsa. Că trebuie să facem sacrificii nu pentru ca viitorul să fie mai bun, ci ca viitorul să fie posibil.
Nu mai avem voie să mâncăm carne (încep ei cu vita, dar o să vedeți că vor ajunge și la pui- și găinile fac găinațuri non-ecologice) nu pentru ca să putem să asigurăm generațiilor viitoare șansa de a mânca cotlete, ci pentru ca să ne asigurăm că vom supraviețui încă o generație.
Trebuie să strângem cureaua când vine vorba de consumul energetic fără nicio promisiune că peste câteva decenii, dacă nu noi, nepoții noștri se vor bucura iar de aer condiționat, de curent ieftin, de gaze la discreție și de benzină cât să meargă oriunde.
Pur și simplu, ni se spune, ”vârsta de aur” a trecut și tot ce urmează este un regim de spital, ATI, ca să mai supraviețuim oleacă.
Și a trecut ”vârsta de aur”. Unii am mai prins-o.
Era epoca aceea când în avioane se mânca un cotlet de vită și se fuma apoi la o cafea servită în ceașcă de porțelan.
Era epoca aceea când în vagoanele restaurant din tren, contemplai la o țigară și un cognac mersul progresului tehnic spre mai bine.
Era epoca aceea în care puteai visa că evoluția tehnică va simplifica viața încât vom trăi toți, centenari, fără mari griji materiale.
Acum, trăim într-un adevărat ev mediu al fricii: evul media, al religiei ”Științei” care nu ne mai promite nimic decât că vom mai supraviețui dacă mai facem sacrificiul X sau sacrificiul Y.
Totul stă sub semnul fricii și lipsei de încredere. Și sub semnul vinovăției.
Toată lumea trebuie să se simtă vinovată.
Trebuie să ne simțim vinovați că mâncăm o friptură, trebuie să ne simțim vinovați că fumăm o pipă, trebuie să ne simțim vinovați că nu purtăm ”măscuță”, trebuie să ne simțim vinovați că dăm drumul la aerul condiționat, trebuie să ne simțim vinovați că dormim cu lumina aprinsă…
Acel ”How dare you?” rostit cu nervi patologici de o copilă cu probleme psihice care chiulea de la școală ca să certe pe cei de la ONU, e motto-ul noii lumi.
Însă ce e mai dureros este că în această depresie ideologică, în care ecologismul delirant, ipohondria paranoică și pacifismul irațional și-au dat mâna cu o imaturitate psihică bine „afumată” cu jointuri, lipsește mesajul creștin.
Iar mesajul creștin este acela că ….va fi bine, că trebuie să depășim frica paralizantă de moarte, că trebuie să ieșim din ipohondrie, că trebuie să avem curajul nu să amânăm moartea ci să ne asumăm învierea.
Și că la un moment dat, când toate ideologiile umanității vor eșua, va triumfa ”ideologia” lui Dumnezeu: Împărăția Cerurilor.
Autor: Bogdan Alexandru Duca
Adauga comentariu