Analize și opinii

Bogdan Alexandru Duca: „Eu cred că stânga și dreapta sunt irelevante acum, în postmodernism.”

Eu cred că stânga și dreapta sunt irelevante acum, în postmodernism.
Sunt concepte ale modernității. Și poartă în spatele lor iluziile ideologice ale modernității.
Și toate aceste iluzii sunt deja depășite, dacă le privim cu un ochi sincer, rațional, dezbărat de blocaje ideologice.
E liberalismul de dreapta? Ce să mai vorbim de delirul libertarian? Ambele ideologii înrudite sunt vectorii progresismului social și cultural, principalii inamici ai societăților tradiționale.
Nu comunismul, ci capitalismul liberal a fost cel mai eficient buldozer al societății tradiționale.
Poate exista conservatorism fără un stat social puternic? Văd mulți care se declară conservatori și cad în ispita liberală sau chiar libertariană. Ei spun că doar economic. Doar că piața vinde orice, inclusiv bunuri spirituale. Și implicit le distruge.
A fi conservator, logic vorbind, presupune a fi anti-liberal. Chiar mai degrabă anti-liberal decât orice altceva.
Creștin-democrația e o formă fără fond. Un Centru vid, o chestie căzută între șinele istoriei. Lepădându-se de relația cu Biserica, e poate cea mai penibilă formă fără fond a politicii contemporane.
La fel, ne-am lămurit și cu comunismul.
Cel mai puternic stat capitalist din lume, se consideră republică populară și este condus de un partid unic care încă se numește ”partid comunist”. Dar unde mai este comunismul în China? În afară de denumiri și de lozinci?
Dacă Marx ar veni acum pe pământ, unde ar regăsi viziunea sa? În Silicon Valley sau la Phenian?
Ceaușescu a fost un lider comunist? Da. El se declara comunist, săracul. A și murit cântând Internaționala, ceea ce e impresionant și duios. Dar ce avea în comun dictatura sa, ultranaționalistă, focalizată pe afirmarea României în lume, pe românizarea țării, cu comunismul, o ideologie internaționalistă? Nimic. Nu Marx ci Corneliu Codreanu ar fi putut aprecia pozitiv România lui Nicolae Ceaușescu….
Iluziile ideologice ale modernității au dispărut toate. Sau s-au împlinit paradoxal.
Capitalismul a adus idealurile comunismului în timp ce comunismul a alunecat fie în naționalism, fie în confucianism, fie în….capitalism.
Iluziile ideologice ale modernității au dispărut.
Acum bătălia e între rațiune și utopie.
Rațiunea este “conservatoare”, în sensul în care este atentă atât la lecțiile istoriei, câte le cuprinde și le înțelege, E atentă și la consecințele mai îndepărtate, dacă nu ultime, ale unei decizii politice sau ale alteia.
Dar nu e ”conservatoare” ideologic. În ea vezi și foști comuniști, și foști liberali, și creștini, și musulmani, și budhiști, și atei, și masoni, și social-democrați și …..din toți.
Pur și simplu e tabăra unor oameni care prin educație, formație sau pur și simplu instinct, sunt mai imuni decât alții la vrăjile ideologice. Sau au trecut printr-o boală ideologică și s-au imunizat.
Din păcate, printre ei există însă și resturi ideologice: ideologii stafie, precum fascismele, fanatici religioși, oameni neintegrați social, diverși complexați, dar acesta este un alt subiect.
Adversarul este utopia progresistă.
Este ea ”de stânga”? Nu. Exponenții ei nu sunt proletariatul, clasa muncitoare, sărmanii din societate. Exponenții ei sunt tocmai clasa de mijloc și bună parte din elita economică a noului capitalism.
Sunt oameni cu bani. Sunt oameni cu bani mai mulți decât orice altă clasă socială din istorie. Și implicit cu puterea pe care le-o dau acești bani.
Însă această lume este idioată civic, distrusă moral , psihotică. Consumul de droguri este o constantă prezentă în această lume. La fel și orice poate oferi un ”escape” de realitate.
Jocurile pe calculator, utopiile ecranizate sau tipărite, vacanțele în ”resort” (o paranteză geografic-turistică menită să ferească participanții la ea de contactul cu realitatea neplăcută), o societate consumeristă care încurajează totul și creditează aproape totul, un sistem școlar care nu își ascunde disprețul față de educația tradițională, toate au creat o societate paralelă cu cea normală.
Dar este o societate care controlează (prin sectorul IT, de exemplu, prin mass-media și industria show-ului, unde este dominantă de departe, prin clasa politică unde predomină, prin lumea corporațiilor multinaționale) restul lumii.
Ea dă tonul și dictează iluziile.
Și sunt bani. Mulți bani.
Gândiți-vă la Gates, Zuckenberg, Musk, Bezos…. Fiecare dintre ei are o avere personală ce depășește visele de bugete ale unor guverne europene. Și niciunul dintre ei nu are obligațiile unor guverne față de proprii lor cetățeni.
Și am dat niște nume celebre. Dar gândiți-vă că în universul acesta sunt zeci de mii de ”doar” multimilionari. Un joc pe calculator, o aplicație stupidă, o speculație, le-au adus în conturi averi care nu doar că le rezolvă problemele economice personale dar le permit și să influențeze lumea.
Acești bani se urcă la cap. Când averea ta personală îți poate permite să cumperi o țară și să îți mai și rămână bani, sau, dacă nu ești decât multimilionar, să mituiești un guvern întreg, automat apare complexul mesianic.
Care este alimentat și de incultură crasă și de inevitabilul pupin.urism care vine odată cu averea și notorietatea.
Încă nu a apus epoca în care oameni sărmani la cap tot dădeau share din înțelepciunea de tomberon a lui Steve Jobs. Un nene care se credea chiar mesia.
Ăștia chiar nu înțeleg nimic. Inteligența lor nu îi obligă să ducă gândul până la consecințele ultime. Pentru acest demers trebuie o cultură umanistă și istorică consistentă.
Vorbim de oameni pentru care Beatles sunt ”clasici” (un soi de muzică barocă) iar Warhool este un soi de Leonardo da Vinci (despre care nu sunt siguri dacă nu e totuși doar o o țestoasă ninja).
Pentru ei totul este posibil. Și orice fantezie a lor poate deveni politică. Au și banii, și notorietatea pentru asta…
Sunt ei marxiști? Sunt ei fasciști? Sunt ei liberali? Sunt pur și simplu etapa ultimă istoric a capitalismului.

Abonează-te la newsletter