Doamne Dumnezeul nostru,
Biblia ne spune că Tu ai coborât pe pământ ca să vezi dacă cetățile Sodomei și Gomorei mai merită o șansă și ai promis robului Tău, Abraham că și dacă vei găsi o mână de drepți în mijlocul acelor cetăți, nu le vei pierde.
În toată lumea, dar și la noi, sărmani distruși sufletește mărșăluiesc și se laudă foarte mândri cu o umanitate redusă la propria lor sexualitate, incapabilă să își depășească instinctele și fanteziile sexuale. Acești sărmani fie au uitat de Tine, fie Te batjocoresc spunând că fac voia Ta, de fapt.
Ai milă de ei! Iartă-i!
Știi că nu sunt ca sodomiții de altădată. De fapt sunt oameni plini de suferință și chinuiți interior. Se numesc ”veseli” dar de fapt sunt triști. Chiar strigătele lor disperate de a fi recunoscuți ca normali, de a se accepta ideea că și ei pot să se căsătorească, că și cuplurile lor pot fi considerate familie, că și ei pot avea copii, etc., toate aceste strigăte și doleanțe ale lor arată că de fapt, în sinea lor, ei tânjesc și suferă după normalitatea creată de Tine. Deși nu o pot avea dacă nu își vor depăși condiția și păcatul.
Parodiile lor de ”biserici” în care cer Îți cer Ție, Dumnezeul Bibliei, să ”binecuvântezi” uniunile lor, în care își fabrică un pseudo-creștinism care să îi justifice și consoleze, arată cât de adâncă este depresia lor, cât de disperat au nevoie de Tine, de fapt….
Și da, aici e vina noastră, a păcătoșilor ”normali”, din Biserica Ta, care nu am făcut niciodată cum și cât trebuie ca aceste suflete suferinde ce se numesc lgbtqplus, să descopere adevărul Tău, să învețe să își depășească condiția de sclavi ai propriului instinct sexual, să se ridice din nou la demnitatea de oameni.
În loc să mergem în întâmpinarea lor ca niște frați mai mari sau, măcar, oleacă mai normali, am râs sau ne-am rușinat de ei, deși și noi avem păcatele noastre, poate mai mari decât ale lor. În loc să le arătăm drumul către Casa Tatălui, am încurajat extremisme și vulgarități golănești ”normale”, contra lor.
Prin aroganța noastră neiubitoare, sau prin frica și rușinea de a Te mărturisi pentru că ar fi ”incorect politic”, am încurajat încăpățânarea lor. Și pentru asta, merităm pedepsiți poate mai mult decât ei. Și Te rugăm pentru asta, Doamne, iartă-ne!
Dar Te mai rugăm să ne dai curajul să spunem de acum înainte cu iubire adevărul Tău! Să nu tăcem de frica ideologiilor sodomite ale bravei lumi noi, cum nu a tăcut nici Lot, dar nici să nu ne transformăm mărturia adevărului Tău într-o predică autosuficientă și trufașă.
Ajută-ne să avem cuvinte potrivite când ne adresăm lor. Ajută-ne să spargem barierele de ură și de neîncredere dintre noi. Ajută-ne să aducem Evanghelia Ta, vestea bună a Împărăției Tale, în dreptul ochilor, urechilor, minților și inimilor lor. Ajută-ne să înțelegem și să îi facem să înțeleagă că doar lângă Tine există adevărata libertate și că orice așa zisă ”libertate” în care devenim prizonierii propriilor plăceri, instincte, blocaje de idei, este de fapt o sclavie teribilă.
Iartă-i și ai milă de ei! Iartă-ne și ai milă de noi!
Și dă-ne curajul și dragostea mărturisirii pentru a putea să convertim dacă nu pe toți, măcar suficient de mulți dintre ei, ca să nu mai trebuiască să mai distrugi cetatea Sodomei.
Amin.
Autor: Bogdan Alexandru Duca
…Dumnezeu nu are ABSOLUT NIMIC cu sminteala unor semeni… ne-a dat liberul arbitru… si NOI, TOTI, am facut lumea asta in care ne ducem zilele… desi am vazut de la inceput ca ”lumea” croita este o mocirla… acum plingem si ne plingem… nu rugamintile si iertarile cersite ne vor indrepta lumea… NU DUMNEZEU a creat-o… NOI, exclusiv NOI… iar acum Il invocam… de ce? ca sa faca ce? sa ne ierte? de ce sa faca asta? meritam? prea isi inchipuie unii ca cersind iertare o si primim… becali asa crede… chiar va inchipuiti ca Dumnezeu intelege, accepta si iarta orice? eu nu prea cred… si nu pentru ca sint ”incorect” ci pentru ca am anii pe care i-am trait si STIU, am simtit ca nu se iarta orice… am distrus o planeta… urmarile? pai geme YouTube de ”mila” lui Dumnezeu… acum, ca am pus planeta pe un drum ireversibil al anihilarii, am trecut la nimicirea umanitatii, a ceea ce ne-a daruit sfint Creatorul, Bunul Dumnezeu… sufletul, ethosul, karma si evolutia… si ne cerem iertare, scuze… cum spunea un popa, in postul Craciunului, ”Scuza-ma Doamne!” si s-a umplut cu cirnati si fripturi cit capacul de toaleta…nu L-am lovit peste cot, din greseala, pe Dumnezeu si i-am golit paharul cu apa sfinta… nu am varsat ceasca de cafea pe o masa Sfinta… atunci iti ceri scuze si iertare… cind iti bati joc de cele sfinte, de porunci, de legile normalitatii, sa nu te mai gindesti la Dumnezeu… nici nu Se uita la tine… ai liberul arbitru… tu ai facut-o, tu ti-o dregi, tu tragi ponoasele… lasa-l pe Dumnezeu… este spectator si probabil ca isi ride in barba de karma ”desteptului”… parca avem si o vorbulita: ”cum iti asterni, asa dormi”…